Capitolul I. Motivarea demersului științific

Prezenta lucrare abordează una dintre valorile esențiale ale democrațiilor europene contemporane, și anume statul de drept. Acest concept arhicunoscut este “piatra de temelie” a sistemului politico-social actual și generează mediul propice pentru buna desfășurare și dezvoltarea relațiilor sociale în general, asigurând într-un mod deosebit protecția drepturilor și libertăților fundamentale în vederea promovării progresului umanității.

Ne vom axa pe dezvoltarea și explicarea noțiunii de “stat de drept”, cu precădere pe prezentarea noului mecanism de monitorizare a statului de drept promovat de Uniunea Europeana deoarece este o tema deosebit de importanta pentru dinamica actuala și obiectivele pentru viitor ale organizației. Acest mecanism a survenit ca soluție pentru întărirea fundamentelor democratice europene și pentru a opri orice demers antidemocratic al statelor membre, care ar putea devia Uniunea de la obiectivele sale principale.

Se cuvine a menționa faptul că lucrarea prezintă un domeniu de interes atât pentru juriști, cât și pentru cetățenii care nu activează în domeniu, dat fiind faptul că este abordat un domeniu “vital” al societății care implică promovarea valorilor fundamentale ce au constituit esența societății moderne.

Am folosit un limbaj ușor de înțeles, folosind un ton constator, științific realizând o descriere a criteriilor și a elementelor care definesc ideea de “stat de drept”, având ca punct de reper acte de o importanță deosebită elaborate de instituții care definesc orientarea democratică a societății contemporane, precum Comisia de la Veneția pentru democrație și drept.

În contextul actual al apariției virusului COVID-19, este fundamental să cunoaștem cât mai bine o serie de instituții și elemente care compun sistemele juridice și dreptul în general, pentru a înțelege întinderea drepturilor și obligațiilor cetățenești în situații de criză.

REZUMAT

Statul de drept este un principiu fundamental pentru esența sistemelor democratice consolidate pe valorile comune europene, fapt care a dus la crearea unui instrument de noutate, și anume noul mecanism de monitorizare a statului de drept instituit de Uniunea Europeană. Acesta monitorizează sistemul de justiție, cadrul anticorupție, pluralismul și libertatea mass-mediei și alte aspecte instituționale legate de sistemul de control și echilibru, constituite într-un raport în care se regăsește câte un capitol destinat fiecărui stat membru. În acest sens, funcționarea mecanismului este asemănătoare cu cea a Mecanismului de Cooperare și Verificare, având rolul de a întări toate acele elemente ce țin de buna funcționare a statului de drept. Prezentul studiu explica în detaliu criteriile care trebuiesc îndeplinite pentru a avea un stat de drept veritabil elaborate de Comisia de la Veneția și arată concluziile ce au fost stabilite în baza primului raport realizat prin acest nou mecanism. Eficiența acestui instrument va putea fi constată cu trecerea timpului ținând cont de buna-credință a “actorilor” implicați în dezvoltarea obiectivelor Uniunii, evitând în acest sens orice derapaj antidemocratic.

Cuvinte-cheie:

“stat de drept”, “Mecanismul de monitorizare a statului de drept”, “condiționalitate”, “Mecanismul de Cooperare și Verificare”,  “sistemul judiciar”, “legalitatea”, “anticorupție”, “pluralism”, “democrație”

SUMMARY

The rule of law is a fundamental principle for the essence of democratic systems strengthened by common European values, which has led to the creation of a new instrument, namely the new rule of law mechanism established by the European Union. It monitors the justice system, the anti-corruption framework, media pluralism and freedom, and other institutional issues related to the control and balance system, which are set out in a report with a chapter for each Member State of the Union. In this sense, the functioning of the mechanism is similar to that of the Cooperation and Verification Mechanism, having the role of strengthening all those elements related to the proper functioning of the rule of law. This study explains in detail the criteria that must be met in order to have a true rule of law developed by the Venice Commission and shows the conclusions that were established based on the first report made by this new mechanism. The effectiveness of this instrument will be seen over time, taking into account the good faith of the “actors” involved in the development of the Union’s objectives, thus avoiding any undemocratic deviation.

Keywords:

“rule of law”, “Rule of law mechanism”, “conditionality”, “Cooperation and Verification Mechanism”, “judicial system”, “legality”, “anticorruption”, “pluralism”, “democracy”

Capitolul II. Statul de drept

Secțiunea 1. Noțiunea de “stat de drept”

În momentul în care ne gândim la conceptul de “stat de drept”, avem tendința de a asocia această sintagmă cu supremația dreptului, cu respectarea și promovarea drepturilor omului într-o societate democratică. Această idee de preeminență a dreptului a fost îndelung promovată pe continentul european ca o valoare intrinsecă pentru organizațiile interguvernamentale europene și pentru Uniunea Europeana în contextul actual, fapt relevat în tratatele constitutive ale acestora.

În statutul Consiliului Europei, în art. 3 se precizează în mod expres că “Fiecare membru al Consiliului Europei trebuie să accepte principiile statului de drept şi principiul în virtutea căruia fiecare persoana aflată sub jurisdicţia sa trebuie să se bucure de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.”[1]

De asemenea, în Tratatul de la Maastricht de la 1992, act prin care Uniunea Europeană a dobândit personalitate juridică, se inserează pentru prima oara sintagma de “stat de drept”, unde se afirmă în preambulul Tratatului că statele membre confirmă “ataşamentul lor faţă de principiile libertăţii, democraţiei şi respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, precum şi ale statului de drept”.[2]

Chiar și în Constituția României, încă din articolul 1, alineat (3) este consacrată această idee “România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”[3]

Astfel pentru a reda o definiție tehnică a conceptului, J.Chévalier susținea că statul de drept este atât un mecanism de protecție a drepturilor omului, dar și un mijloc de realizare a cerințelor democratice, astfel că acest concept are conținut numai în relație cu celelalte doua dimensiuni – drepturile omului și democrația.[4]

Totodată, pentru buna desfășurare a relațiilor sociale și pentru asigurarea unui stat de drept efectiv și eficient avem nevoie de un sistem juridic și de o serie de consacrări legislative bine închegate, delimitând în mod expres atribuțiile instituțiilor statului de drept. Potrivit prof.univ. dr. Marin Voicu, “statul de drept presupune o structură clară și bine articulată a ierarhiei normelor, printr-o încadrare determinată precis a lor în ordinea constituțională, prin legi precise și care prevăd limitele exacte ale acțiunii pentru organele de execuție, cu jurisdicții competente de control a conformității normelor individuale și generale.”[5]

Statul de drept este indisolubil legat de o serie de principii constituționale precum legalitatea – implicând un proces de legiferare transparent, clar, democratic și pluralist-, securitatea juridica – un control judiciar efectiv asigurat de instanțe independente și imparțiale-, egalitatea în fața legii, separarea puterilor în stat și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Secțiunea a 2-a. Criteriile statului de drept elaborate de Comisia de la Veneția

În martie 2016, Comisia de la Veneția pentru democrație și drept a elaborat un act prin care este reliefat un ansamblu de criterii care trebuie îndeplinite pentru realizarea unui stat de drept veritabil și eficient, clarificând și evidențiind conceptul, principiile și elementele de noutate care au însoțit această idee.

În continuare vom aborda fiecare “reper” identificat de comisie, explicând succint semnificația fiecăruia și problemele ce pot apărea legat de acestea în diferite conjuncturi.

A. Legalitatea

Referitor la acest aspect, trebuiesc avute în vedere o serie de principii recunoscute ca fundament al dreptului la nivel internațional, cum ar fi supremația legii, aceasta fiind esența statului de drept, în sensul că toți membrii societății, inclusiv membrii guvernului, parlamentarii sau oricare alți funcționari publici sunt supuși legii, sub controlul instanțelor judecătorești independente și imparțiale, prin realizarea înfăptuirii actului de justiție sau a controlului de contencios administrativ sau constituțional.[6] De aceea, se impune respectarea legii de către toți membrii societății și menținerea unei relații corespunzătoare intre dreptul intern și dreptul internațional.

În ce privește analizarea raportului dintre dreptul intern și dreptul internațional, nu trebuie să se recurgă neapărat la explicația celor două curente de gândire, teoria dualistă și teoria monistă, deoarece acestea “nu dau expresie raporturilor existente între dreptul internațional și dreptul intern, exptrapoland sau absolutizând una sau alta dintre cele două ordini juridice.”[7]

În fapt, elementul esențial al acestui aspect este principiul “pacta sunt servanda”(“îndeplinirea cu bună credință a obligațiilor”), în sensul că în momentul în care un stat își asumă o serie de obligații prin aderarea la anumite tratate, acesta trebuie să le îndeplinească cu buna credință, un exemplu fiind chiar articolul 11 din Constituția României.

Pe de altă parte, articolul 20 din Constituție prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și celealte pacte și tratate la care statul român este parte. În cazul în care ar putea să apară neconcordanțe între pactele internaționale la care este parte și legislația internă, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În egala măsură, un alt principiu de importanță majoră este acela prin care îi sunt conferite puteri legislative limitate executivului, intervenind doar în cazuri de excepție, în limitele prevederilor constituționale(norme supuse controlului judiciar și parlamentar), așa cum a fost până acum exemplul situație pandemice, deoarece elaborarea actelor normative de către un număr restrâns de oameni și fară a ține seamă de principiul separației puterilor în stat duce la un mediu întâlnit în sistemele dictatoriale absolutiste. În acest sens, elaborarea actelor normative trebuie făcută de organul legislativ suprem, Parlamentul, reprezentând baza democratică a constituționalismului modern și voința suverană a poporului.

Tot pentru respectarea statului de drept, este nevoie de o aplicare eficientă a legii, impunând respectarea sa în spectrul larg al societății, lege care să fie elaborată în conformitate cu principiul “lex certa”, pentru a evita orice “hiva” provocată de ceea ce se numește “lex imperfecta”. Pe de altă parte, statul trebuie să garanteze posibilitatea agenților privați de a se implica într-o serie de domenii, realizandu-se o punere în practică mai eficientă a sarcinilor publice.

B. Securitatea juridică

Principiul securității juridice este un principiu indispensabil într-o societate democratică și exprimă faptul că “cetățenii trebuie protejați contra unui “pericol” care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze.”[8]

Referitor la componentele care alcătuiesc acest principiu putem evidenția accesibilitatea legislației și a hotărârilor judecătorești, previzibilitatea legilor, stabilitatea și coerența acestora, respectarea așteptărilor legitime, asigurarea unei interpretări unitare a legii, respectarea autorității de lucru judecat( “res judicata”) și neretroactivitatea legii.

C. Prevenirea abuzului de putere

Controlul judiciar și o legislație care să acopere această problematică pot duce la reducerea abuzului de putere și prevenirea acestor acte profund antidemocratice, limitând în acest sens această exercitare discreționară a drepturilor.

D. Egalitatea în fața legii și nediscriminarea

Acest principiu este consacrat inclusiv în Declarația Universală a Drepturilor Omului(“Toate ființele umane se nasc libere în demnitate și în drepturi”) și în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, referindu-se în mod expres la egalitatea în fața legii, nediscriminarea, diversitatea culturală și religioasă și egalitatea dintre femei și bărbați.

Pentru a reda o explicație detaliată a principiului, se poate da ca exemplu articolul 16 din Constituția României, care prevede că ” (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

În fapt, constatăm că cetățenii români, fără deosebire de rasa, naționalitate, etnie, sex, religie sau apartenență politică se pot folosi în mod egal de toate drepturile prevăzute în Constituție și legi, pot participa în egală măsură la viață politică , economică, socială și culturală fară discriminări și sunt tratați în mod egal, atât de autoritățile publice cât și de către ceilalți cetățeni.[9]

Inclusiv Curtea Constituțională a României a statuat asupra semnificației acestui principiu prin anumite decizii: “principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod rațional și obiectiv”. [10]

E. Accesul la justiție

Acest criteriu se referă la faptul că orice persoană, indiferent de statutul pe care îl are într-un stat – cetățean, străin sau apatrid – poate să se adreseze direct unei instanțe de judecată în vederea apărării oricărui drept, libertăți sau interes legitim, aspect relevat și în art. 21 din Constituția României.

De asemenea, acest principiu este strict legat și de independența și imparțialitatea sistemului judiciar, autonomia ministerului public și dreptul la un proces echitabil, constituind elemente esențiale pentru o justiție și un stat de drept funcțional.

Sectiunea a 3-a . Noul mecanism de monitorizare a statului de drept. Raportul Comisiei Europene

În susținerea ideii pe care am detaliat-o și până acum, am ținut să evidențiez importanța respectării statului de drept în “arhitectura” setului de valori comune promovat de Uniunea Europeană, arătând că reprezintă elementul fundamental în ceea ce privește evoluția identității comune europene. Principiul statului de drept este consacrat în toate sistemele juridice ale statelor membre, iar respectarea sa are un impact direct în viața cetățenilor. De aceea, Uniunea Europeană a considerat că este imprescindibilă elaborarea unui sistem de monitorizare a acestuia pentru a reda o funcționalitate eficientă și efectivă, întărind toate acele elemente definitorii și evitând în acest sens orice derapaj antidemocratic care ar putea stopa evoluția Uniunii.

Comisia Europeana – CE a enunțat că mecanismul european privind statul de drept reprezintă un ciclu anual care analizează o serie de criterii strâns legate de conceptul “statului de drept” în vederea prevenirii oricăror demersuri și conduite contradictorii ce pot să apară pe teritoriul statelor membre. În acest sens, mecanismul”vizează o mai bună înțelegere și o conștientizare a aspectelor și a evoluțiilor semnificative în domenii care au un impact direct asupra respectării statului de drept: sistemul de justiție, cadrul anticorupție, pluralismul și libertatea mass-mediei și alte aspecte instituționale legate de sistemul de control și echilibru.”[11] În fapt, CE este “garantul respectării statului de drept”, menire recunoscută de CJUE.[12]

În mod constant și pentru întărirea mecanismului, se va avea în vedere dialogul strâns cu instituțiile Uniunii Europene, autoritățile naționale ale statelor membre și alte instituții, precum Comisia de la Veneția, bazandu-se pe o cooperare interinstituțională solidă. Toate acestea vor avea ca obiectiv identificarea principalelor probleme ce au fost sesizate în societatea contemporană referitoare la această problematică și se vor înainta soluții viabile și instrumente care ar putea asigura o rezolvare promptă. Documentul elaborat de Comisia de la Veneția vizează toate statele membre Consiliului Europei, fiind un organism al acestei organizații, și implicit statele membre UE.

Se cuvine a menționa faptul că abordarea mecanismului se va realiza sub forma unui raport anual care va “supraveghea” îndeaproape criteriile care trebuie respectate în toate cele 27 de state membre, concretizandu-se într-un capitol destinat fiecărui stat. În vederea susținerii acestui demers, statele membre vor beneficia de subvenții substanțiale pentru rezolvarea problematicii. Totodată, printr-un memorandum adoptat cu ocazia întâlnirii ambasadorilor statelor membre, s-a stabilit că este necesară măsura relaționării accesibilității fondurilor europene cu starea statului de drept din statele în cauza, fiind strânsă legata de adoptarea Bugetului UE 2021-2027, fapt care a dus opunerea vehementă a Poloniei și Ungariei, generând astfel o criză.

Reușita acestui nou mecanism va avea ca efect consolidarea valorilor comune bine cunoscute în comunitatea europeană, precum promovarea consolidată a valorilor democratice, a respectării drepturilor omului și a principiului egalității. Acesta vă fi auxiliat de o serie de inițiative viitoare, spre exemplu Planul de acțiune pentru democrația europeană și noua strategie pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale vizând promovarea nediscriminarii, solidarității și egalității într-un mediu dominat de pluralism.

A. Primul raport privind statul de drept

Raportul este compus din 27 de capitole, câte un capitol destinat fiecărui stat membru, în care sunt detaliate toate acele elemente care au făcut obiectul analizei, constituind punctul de pornire și baza viitoarelor rapoarte realizate.

În decursul evaluării s-a avut în vedere metodologia discutata cu statele membre, reamintind dispozițiile relevante din legislația Uniunii, dar și recomandările și avizele Consiliului Europei, ce au constituit o serie de orientări utile. De asemenea, s-a făcut trimitere la hotărârile date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În ciuda faptului că în anumite state membre există o legislație și instituții care reușesc să vina în sprijinul statului de drept, acestea nu sunt suficiente deoarece statul de drept are “nevoie de un ecosistem propice, având la bază respectarea independenței judiciare, politici anticorupție eficiente, o mass-media liberă și pluralistă, o administrație publică transparentă și de înaltă calitate și o societate civilă liberă și activă.”[13]

Capitolele integrante sunt realizate de Comisie într-o abordare coerenta și reprezintă o sinteză a evoluțiilor semnficative din ianuarie 2019, prezentând cadrul juridic existent, problemele întâlnite, dar și bunele practici și elementele pozitive existente în statele membre.

Mecanismul se bazează pe dialogul și consultarea interinstituțională solidă “ca un exercițiu colectiv de învățare și ca un factor declanșator al sprijinului UE[14]“,  fapt prin care se tinde spre o evoluție pe baze bine consolidate ce ar putea genera ecosistemul propice pentru îmbunătățirea statului de drept.

Pandemia cauzată de apariția virusului COVID-19 a reprezentat o situație extrem de delicata în vederea respectării valorilor comune ale Uniunii și a respectării drepturilor omului, dar Comisia a analizat cu atenție măsurile de siguranță aplicate de către statele membre și a avut dialog permanent cu instituțiile acestora, asigurandu-se că toate acestea izvorăsc și sunt proporționale cu prevederile constituționale aferente. Parlamentele naționale și instanțele judecătorești au verificat legalitatea măsurilor aplicate și au monitorizat această situație, arătând că sistemele juridice naționale dau dovadă de o reziliență puternică și adaptabilitatea acestora la situații de criză este neîndoielnică.

B. Aspecte principale ale statului de drept în statele membre

1. Sistemele judiciare

Pentru a avea un sistem judiciar eficient este de notorietate că trebuie asigurată independența, calitatea și eficacictatea instanțelor judecătorești și protecția jurisdicțională efectivă, rezultând încrederea reciprocă(instanță-cetățean), care este piatra de temelie a spațiului comun de libertate, justiție și securitate.[15]

În urma efectuării unor sondaje, s-a constat că încrederea în independența sistemului judiciar din perspectiva cetățenilor fluctuează de la stat la stat. În timp ce în unele state există o încredere foarte ridicata(peste 75%), sunt și state membre în care cetățenii privesc cu reticență acest aspect, având o încredere de sub 30%.

Pentru abordarea acestei probleme, unele state membre au hotărât să facă eforturi considerabile pentru reformarea sistemelor judiciare cu scopul de a îmbunătăți percepția publica asupra acestora, concretizandu-se într-o serie de soluții, cum ar fii modificarea formei de numire a judecătorilor sau realizarea unei forme de control jurisdicțional sau investițiile în resurse umane sau digitalizare.

De pildă, în Cipru, din iunie 2019 numirea judecătorilor se face respectând o listă de criterii noi detaliate, sau, în Irlanda, începând cu sfârșitul anului 2019 s-a înființat un Consiliu judiciar independent pentru a proteja independența sistemului judiciar.

De asemenea, în materia independenței parchetelor față de puterea executivă s-a înaintat un ansamblu de modificări, un exemplu îl putem identifica în Bulgaria, unde urmează să fie finalizate procedurile legislative referitoare la răspunderea procurorului general.

În Romania, Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și-a continuat activitatea în încercarea de a evita orice formă de abuz.

Pe de altă parte, în unele state membre reformele inițiate au ridicat preocupări îngrijorătoare pentru direcția europeană a acestora, în special în Polonia și Ungaria în cazul cărora a fost și inițiată procedura de sancționare prevăzută de articolul 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană. În cazul Ungariei, preocuparea se referă la noile norme care permit numirea în cadrul Curții Supreme a membrilor Curții Constituționale, aleși de Parlament, în afara procedurii obișnuite de numire, în timp ce în cazul Poloniei îngrijorările au survenit odată cu reformele inițiate în 2015.

2. Cadrul anticorupție

Combaterea corupției este una dintre cele mai importante teme la nivelul Uniunii, dat fiind faptul că favorizează apariția criminalității organizate și face inaplicabilă funcționarea democratică a instituțiilor publice. Aceasta funcționalitate coerentă se poate face doar printr-un “cadru anticorupție eficient, transparența și integritatea în exercitarea puterii de stat pot consolida sistemele judiciare și încrederea în autoritățile publice”[16], și luarea de masuri preventive și represive care să descurajeze orice act sau faptă de corupție.

Potrivit sondajelor de percepție Eurobarometru, 71% dinre corespondenți consideră că fenomenul corupției este larg răspândit în țara lor, în timp ce 42% tind să creadă că nivelul corupției a crescut considerabil.

De vreme ce corupția rămâne o preocupare serioasă pentru cetățenii și întreprinderile UE, este necesară punerea în aplicare unor strategii anticorupție care să diminueze pe cât posibil aceste tendințe, printr-o serie de poltici adecvate, stabile, care să se bazeze pe o analiză atentă a factorilor ce determină un astfel de comportament, promovând principiul integrității în mediul social.

De pildă, Franța a adoptat în ianuarie 2020 o strategie foarte amplă de combatere a corupției, o măsură relevantă fiind reorganizarea poliției financiare, aspect prin care s-a demonstrat că s-a înregistrat o creștere considerabilă a numărului de cazuri de corupție identificate. În Spania, s-au alocat resurse suplimentare pentru actualizarea legislației penale și înăsprirea sancțiunilor în cazul infracțiunilor mai grave. Chiar și Grecia a eliminat o serie de prevederi care împiedicau urmărirea penală a cazurilor de corupție la nivel înalt, modificând imunitățile și termenele de prescripție speciale printr-un control constituțional în 2019.

România deja are o strategie bine definită și consolidată în timp în materia prevenirii și combaterii corupției prin secțiile specializate din cadrul Parchetului General, menționăm aici Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism. Sisteme anticorupție asemănătoare statului român mai au Bulgaria, Croația, Cehia, Cipru și Italia.

3. Pluralismul și libertatea mass-mediei

Libertatea de exprimare, libertatea și pluralitatea mass-mediei, precum și dreptul de acces la informații sunt libertăți și drepturi fundamentale pentru fiecare cetățean, fiind imprescidibile pentru dezvoltarea statului de drept și a formării unui cetățean european cât mai informat, importanță dată de consacrarea constituțională în legile fundamentale ale statelor.

Apariția virusului COVID-19 a arătat că furnizarea de informații verificate, oficiale, cu caracter științific este esențială pentru combaterea dezinformării și protejarea cetățenilor printr-o inițiativă care să stârnească responsabilitatea democratică la nivel general.

Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei arată că și în 2020, jurnaliștii încă se confruntă cu situații neplăcute pentru societățile democratice contemporane, primind în mod constant amenințări și atacuri atât fizice, cât și scrise prin intermediul on-line mai ales. Autoritățile naționale din domeniul mass-media reprezintă actori cheie în menținerea și apărarea pluralismului din acest domeniu, de aceea este esențial că aceste organe să fie imparțiale față de orice ingerință politică sau interes economico-social. Au fost exprimate unele preocupări referitoare la riscul de politizare a autorităților, în state precum Ungaria, Polonia sau Malta.

În ceea ce privește distribuirea publicității de către stat, acest sprijin oferit de către autoritățile statului poate fi esențial pentru stabilitatea economică a entităților mass-media, dar trebuie să se facă în conformitate cu o legislație clară, transparentă și echitabilă, pentru a evita situații în care fondurile să fie alocate părtinitor.

O altă dimensiune extrem de importantă este dreptul de acces la informații, consacrat constituțional și care se referă la transparența administrației publice și a procesului decizional. Întârzieri în furnizarea acestor informații s-au întâlnit în Cehia, România și Malta.

4. Alte aspecte instituționale legate de sistemul de control și echilibru

Cooperarea și controlul interinstituțional realizat de către autorități în cadrul principiului separației puterilor în stat este de o importanță deosebită în realizarea respectării criteriilor statului de drept. Acest sistem de control și de echilibru “se bazează, în afară de un sistem judiciar eficace, pe un proces transparent, responsabil, democratic și pluralist de adoptare a legilor, pe separarea puterilor, pe controlul constituțional și jurisdicțional al legilor, pe o administrație publică transparentă și de înaltă calitate, precum și pe autorități independente eficace, cum ar fi instituțiile avocatului poporului sau instituțiile naționale pentru drepturile omului.”[17]

Unele state recurg la dezbateri care au rolul de a promova cultura statului de drept, acest lucru îl vedem exemplificat în Cehia, unde Senatul organizează conferințe în cadrul cărora este pus în discuție sistemul judiciar, sau recurgerea la reforme constituționale, precum în Cipru, unde se creează o Curte Constituțională care ar urma să preia controlul constituționalității legilor de la Curtea Supremă, pe modelul european de verificare a constituționalității.

În egală măsură, este de evitat legiferarea accelerată prin ordonanțe de urgență, deoarece s-ar deturna unul dintre pricipiile fundamentale ale statului de drept, și anume că în elaborarea procesului legislativ calitatea primordială de legiuitor o are Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al voinței cetățenilor. Îngrijorări în acest sens au fost formulate cu privire la România și Polonia, care au utilizat legiferarea accelerată și de urgență în domenii-cheie, unde era mai adecvată procedura tradițională.

În ceea ce privește reziliența la problemele de drept pe care le-a provocat pandemia, parlamentele naționale, instanțele judecătorești și curțile constituționale au jucat un rol decisiv, contribuind la aplicarea proporțională și limitată în timp a restricțiilor referitoare la exercitarea drepturilor și libertăților. De asemenea, instituția Avocatului Poporului, instituțiile pentru drepturile omului și societatea civilă au sesizat și au scos în evidență orice demers făcut fără respectarea prevederilor constituționale.

C. Concluzii și etapele următoare

La finalul reuniunii Consiliului European din 17-21 iulie 2020, s-a statuat relaționarea noului mecanism privind monitorizarea statului de drept cu bugetul Uniunii, prin care s-a susținut instaurarea unui regim de condiționalitate și a unor masuri în cazul încălcării statului de drept în vederea protejării bugetului Uniunii.

Primul raport realizat în vederea analizării statului de drept a fost un succes, în sensul că această cercetare amănunțită în această materie a redat prin mecanism un plus de rigoare și o imagine reală în ceea ce privește domeniul enunțat în cadrul unui exercițiu preventiv. Deși au fost relevate o serie de nereguli sistemice în statele membre, precum corupția, nerespectarea libertății și pluralității mass-mediei și afectarea imparțialității sistemelor judiciare, Comisia speră că responsabilizarea democratică prin acest mecanism va reuși să diminueze orice act sau faptă care contravine principiului statului de drept.

Sectiunea a 4-a. Mecanismul de cooperare și verificare
1. Caracterizare generală

Mecanismul de cooperare și verificare este o măsură de salvgardare(tranzitorie) invocată de Comisia Europeană în momentul aderării României și a Bulgăriei la Uniunea Europeană, având obiectivul de a auxilia statele să soluționeze problematica existentă în materia corupției, reforma sistemului judiciar și a crimei organizate.

În fapt, această măsură promovează un proces de aderare armonios care vine în apărarea instituțiilor și politicilor europene, impunând dezvoltarea și eficientizarea sistemelor judiciare și administrative ale statelor monitorizate, astfel încât acestea vor putea să-și îndeplinească obligațiile aferente aderării și aplicarea corectă a legislației unionale, a programelor și principiilor europene.[18]

Analiza coroborată cu o monitorizare riguroasă asupra principalelor domenii evaluate de mecanismul de cooperare și verificare sunt transpuse într-un raport oficial bazat pe o comunicare instituțională solidă între Comisie și autoritățile statului monitorizat, experți independenți, societatea civilă și alte organizații internaționale.

2. Evoluția MCV și relația cu noul mecanism de monitorizare a statului de drept

De a lungul timpului, atât România cât și Bulgaria au făcut progrese remarcabile în ceea ce privește reformele judiciare, ridicând standardele și conformandu-se recomandărilor formulate de către Comisia Europeană, chiar dacă au fost momente în care s-a constat o “involuție” prin măsurile luate la nivel național.

De altfel, încă de la instituire, au fost formulate numeroase critici în legătură cu MCV, întrucât nu a constatat în rapoartele înaintate în decursul celor 13 ani de funcționare, neregularitățile produse prin imixtiunile, interferările sau abuzurile comise de anumite instituții în sfera justiției penale și nu numai. De asemenea, s-a argumentat că România și Bulgaria, erau supuse la constrângeri suplimentare față de celelalte state membre, iar MCV a criticat măsuri și inițiative considerate necesare de legiuitorul român pentru realitatea juridico-socială românească, precum înființarea SIIJ, secție care a fost instituita respectând prevederile constituționale în vigoare, aspect relevat în deciziile date în cauzele deferite CCR.

O problemă poate să apară referitor la dubla monitorizare sub aspectul respectării statului de drept, ce survine în cazul României și al Bulgăriei, dat fiind faptul că sunt monitorizate atât prin MCV cât și prin noul mecanism instituit de CE. În acest sens, se constată caducitatea MCV, dat fiind faptul că noul mecanism reproduce prin “absorbție” obiectivele și menirea primului instrument menționat. În altă ordine de idei, poate fi privită drept o problemă sub aspect discriminatoriu, “dublul standard” nefiind un principiu corespunzător standardelor valorice democrațiilor europene, fiind o abatere gravă de la principiul egalității statelor membre în fata Tratatelor UE.

Capitolul III. Concluzii

Apreciem că în urma realizării acestei lucrări științifice, am reușit să deslușim și să explicam per ansamblu noțiunea de “stat de drept” și, în special, noul mecanism de monitorizare a statului de drept, fiind un element de noutate în dinamica Uniunii Europene dar cu o importanță deosebită pentru viitorul și viața cetățenilor europeni.

Se poate constata că statul de drept și elementele sale au cunoscut de a lungul timpului o evoluție permanentă, chestiune absolut naturală pentru realitatea socială, și este esențial să-și păstreze acest caracter adaptabil pentru a răspunde cât mai eficace în momentul în care survin noi nevoi sociale.

Pentru a ne raporta la prezent, nevoia socială ce a survenit se pare că, din perspectiva oficialilor europeni, a necesitat un răspuns inovator, structurat și consolidat precum mecanismul de monitorizare a statului de drept. Acest mecanism va reprezenta fără îndoială un instrument de bază al Uniunii Europene pentru menținerea valorilor ce au consolidat identitatea europeană, pentru îndreptarea oricăror demersuri antidemocratice care ar putea afecta interesele private ale cetățenilor europeni. Reputați specialiști ai dreptului au susținut încă de la instituirea MCV, că monitorizarea prin acest instrument ar trebui aplicată la nivelul tuturor statelor membre, ci nu doar în cazuri izolate, întrucât ar naște un factor discriminatoriu, și pe de altă parte, în acest fel se pot constata exemple de bune practici și starea statului de drept la nivel unional.

Colaborarea dintre statele membre și instituțiile Uniunii și pe aceste palier, prin dialog permanent, furnizarea datelor necesare și prezentarea acțiunilor și inacțiunilor necorespunzătoare care apar în statele membre, va constitui o analiză care va putea reduce numărul acelor situații care contravin statului de drept și vă întări legătură și relațiile unionale.

De altfel, continuarea promovării criteriilor analizate în cadrul raportului monitorizării trebuie să fie susținută prin inițiative corespunzătoare, acțiuni veritabile care să înfăptuiască un răspuns solid pentru eventualele neconcordante principiale. În acest sens, este fundamentală susținerea reformelor și eficientizarea sistemelor judiciare, elaborarea unui cadru anticorupție bine structurat, apărarea pluralității și libertății mass-mediei și realizarea unui sistem de control și echilibru democratic.

De asemenea, introducerea conditionalitatii legată de bugetul Uniunii este de bun augur deoarece va întări conduita statelor membre referitor la respectarea statului de drept, dimensiunea economică reprezentând un element de maximă importanță pentru oricare dintre acestea, mai ales în dinamica crizei actuale provocata de apariția virusului COVID -19.

În concluzie, apariția noului mecanism de monitorizarea a statului de drept este benefică pentru consolidarea dinamicii societăților democratice, dat fiind faptul că este un domeniu de interes “vital” pentru cetățenii Uniunii. Sigur că ar fi mai mult decât oportună ridicarea mecanismului de cooperare și verificare în ceea ce privește România și Bulgaria deoarece realizarea unei monitorizări prin două mecanisme cu același scop poate deveni inutilă, poate naște subiectul unor discuții și poate reprezenta chiar un element discriminatoriu dintr-o anumită perspectivă, fapt nedorit și nepromovat în Uniune. De altfel, de a lungul timpului chiar a fost utilizat drept instrument politic atât în ce privește lupta politică a partidelor din România, cât și la nivel european, în sensul în care României i-a fost refuzat accesul în spațiul Schenghen prin invocarea acestui instrument. În acest sens, se susține teza caducității și încetarea “de facto” a monitorizării anuale a MCV, trecând la acest nou sistem de monitorizare periodică. Astfel, funcționalitatea acestui mecanism va depinde strict de buna-credință cu care vor fi apreciate raporturile viitoare, și evitarea, pe cât posibil, a folosirii acestuia drept instrument politic. Prin realizarea acestui mecanism, valorile europene vor putea fi protejate într-un mod corespunzător, iar obiectivele pe care și le va propune Uniunea vor putea fi materializate cu promptitudine și în maniera adecvată, elemente care creează mediul propice pentru bunăstarea socială a cetățenilor europeni și progresul umanității din toate punctele de vedere.


[1] Statutul Consilului Europei din 5 mai 1949

[2] Tratatul de la Maastricht, Tratatul privind Uniunea Europeana, 1992

[3] Constitutia Romaniei 1991, revizuita in 2003.

[4] J. Chevallier, L’Etat de droit, ed. 4 Montchrestien, Paris, 2003, p. 45.

[5] Marin Voicu, Raportul dintre dreptul UE și dreptul național al Statelor membre. Unele observații privind Mecanismul Statului de Drept 2020 al UE vs. Mecanismul de Cooperare și Verificare – MCV, România și Bulgaria – 2007-2019

[6] Marin Voicu, Raportul dintre dreptul UE și dreptul național al Statelor membre. Unele observații privind Mecanismul Statului de Drept 2020 al UE vs. Mecanismul de Cooperare și Verificare – MCV, România și Bulgaria – 2007-2019

[7] A.Nastase, B. Aurescu, “Drept international public. Sinteze”, editia 9, p.45

[8] M. Safta, “Drept constitutional si institutii politice”, Vol. I., Editia a 5-a, 2019, p. 250

[9] M. Safta, “Drept constitutional si institutii politice”, Vol. I., Editia a 5-a, 2019, p. 227-228

[10] CCR, Decizia nr. 513/2006(M. Of. nr. 598 din 11 iulie 2006)

[11] Raportul Comisiei Europene privind noul mecanism de monitorizare a statului de drept,  COM(2020) 580 final

[12] G. L. Ispas, D. Panc, “Drept instiutitonal al Uniunii Europene”, Ed. Hamangiu, 2019, p.185

[13] Raportul Comisiei Europene privind noul mecanism de monitorizare a statului de drept, COM(2020) 580 final

[14] Idem

[15] Hotărârea din 25 iulie 2018, LM, C-216/18, EU:C:2018:586, punctul 49.

[16] Raportul Comisiei Europene privind noul mecanism de monitorizare a statului de drept,  COM(2020) 580 final

[17] Raportul Comisiei Europene privind noul mecanism de monitorizare a statului de drept, COM(2020) 580 final

[18] https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/upholding-rule-law/rule-law/assistance-bulgaria-and-romania-under-cvm/cooperation-and-verification-mechanism-bulgaria-and-romania_ro