Introducere
Ultimul deceniu a reprezentat o perioadă importantă în ceea ce privește evoluția tehnologiei și a felului în care se nasc, se dezvoltă și se sting relațiile interumane. Putem spune că mediul online și-a atins apogeul chiar anul trecut, odată cu digitalizarea mai multor domenii de activitate pentru a încuraja distanțarea socială, printre care și învățământul. Astfel, motivația alegerii acestei teme survine din intenția de a pune în lumină realitatea înfricoșătoare cu care se confruntă, din pacate, tinerele generații, accentul fiind pus pe informarea și importanța ocrotirii drepturilor minorilor în mediul online și, desigur, pe reglementările legislative în materie la nivel intern și internațional. Consider abordarea acestei teme relevantă și de interes pentru domeniul dreptului, atât din prisma dezideratului de a încuraja și îmbunătăți siguranța tinerilor în mediul online, cât și prin aplicabilitatea cadrului legal ce izvorăște din o pluralitate de ramuri de drept, printre care amintim dreptul penal, dreptul civil și dreptul constituțional.
Corpul lucrării
Despre “Cyberbullying”
În conformitate cu prevederile Legii nr. 221 din 18 noiembrie 2019[1] pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, “violența psihologică – bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale”.
Cu precădere asupra mediului online, cyberbullyingul înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor digitale și se poate întâmpla pe rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri și pe telefoanele mobile. Printre comportamentele specifice amintim răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele de socializare, transmiterea de mesaje supărătoare sau de amenințări prin platformele de schimb de mesaje și copierea identității unei persoane sau transmiterea în numele acesteia de mesaje răuvoitoare cuiva. Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul online se pot petrece concomitent, dar cyberbullying lasă amprente digitale – înregistrări care se pot dovedi utile și care pot oferi dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.[2]
Infracțiuni comise în mediul online și social media și regimul răspunderii penale a minorului
Desigur, potrivit legislației în vigoare, minorii cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani răspund în fața legii penale cât timp se dovedește că fapta a fost săvârșită cu discernământ[3], în timp ce minorii care au împlinit vârsta de 16 ani răspund penal potrivit legii[4]. Referitor la pedepsele aplicate, este imperios necesară menționarea măsurilor educative. Acestea se pot aplica minorilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani și sunt clasificate în măsuri neprivative de libertate și măsuri privative de libertate[5].
Cu privire la măsurile educative neprivative de libertate, acestea pot consta într-un stagiu de formare civică, supraveghere, asistare zilnică și consemnarea la sfârșit de săptămână[6]. În cazurile în care minorul a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură ce a fost executată ori a cărei executare a început inainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat, sau când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare, ori detențiune pe viață, se aplică măsurile educative privative de libertate[7], unde minorul este internat într-un centru educativ sau într-un centru de detenție[8].
Printe infracțiunile care pot fi comise îndeosebi în mediul online pentru care cel ce a comis fapta poate fi sancționat cu una dintre măsurile enumerate mai sus amintim în primul rând amenințarea[9], a cărei prerogativă raportată la mediul online ar presupune ca aceasta să fie suficient de gravă încât să poată provoca o stare de temere persoanei destinate. În același timp, amenințările adresate în glumă nu pot fi considerate infracțiuni[10], astfel încât dacă prin modalitatea prin care este adresată reiese un caracter jovial, nu va fi incidentă norma de incriminare.[11]
Alte infracțiuni relevante sunt șantajul[12] și hărțuirea[13]. Prima dintre acestea ar putea fi incidentă în ipoteza în care autorul ar amenința victima printr-un serviciu de mesagerie, cu pretextul că va distribui imagini sau materiale având ca subiect victima, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos, pe care dacă nu îl obține, va prejudicia victima în cauză[14]. Cu privire la hărțuire, aceasta este poate cea mai des întâlnită infracțiune comisă în mediul online, din pricina multitudinii de mijloace prin care autorul poate induce o stare de temere victimei. Fapta poate fi consumată atât prin apeluri telefonice, cât și prin diverse rețele sociale sau chiar platfome de e-learning, în care prin frecvența sau conținutul mesajelor poate fi cauzată temerea.
Comentariul general nr. 25 (2021) privind drepturile copiilor în ceea ce privește mediul digital
Având în vedere contextul actual, putem spune că odată cu trecerea timpului și datorită inovațiilor tehnologice, drepturile omului traversează cu pași repezi într-o nouă eră digitală. Pe cale de consecință, copiii sunt predispusi la o serie de dificultăți referitoare la accesul la informație lipsită de erori, siguranță și protecție, și accesul facil pentru persoanele cu dizabilități. Ca răspuns la cele menționate, Organizația Națiunilor Unite a emis la data de 24 martie 2021 Comentariul general nr.25 cu privire la drepturile copiilor în ceea ce privește mediul digital. În conținutul acestuia, Comitetul explică modul în care Statele părți ar trebui să pună în aplicare Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din anul 1989 în ceea ce privește mediul digital și oferă îndrumări cu privire la măsurile relevante în domeniul legislativ, al politicilor publice și de altă natură, pentru a asigura respectarea deplină a obligațiilor care le revin în temeiul Convenției și al Protocoalelor Opționale la aceasta, având în vedere oportunitățile, riscurile și provocările legate de promovarea, respectarea, protejarea și îndeplinirea tuturor drepturilor copiilor în mediul digital[15].
Documentul afirmă în mod clar că în mediul digital drepturile copilului prezente în Convenție trebuie asigurate, respectate și realizate. De aceea este foarte important accesul la mediul digital, alfabetizarea digitală, protejarea vieții private și siguranța online. Pentru realizarea drepturilor copilului în mediul digital trebuie respectate o serie de principii, printre care amintim nediscriminarea, interesul superior al copilului, dreptul la viață și dezvoltare, și respectul pentru opiniile copiilor.
Referitor la nediscriminare, “Statele părți ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a evita excluziunea digitală. Aceasta cuprinde accesul gratuit și sigur pentru copii în locații publice anume dedicate și investiții în politici și programe care să sprijine accesul la tehnologiile digitale și utilizarea în cunoștință de cauză a acestora în cadrul instituțiilor educaționale, al comunităților și al locuințelor”[16]. Totodata, discriminarea copiilor poate avea loc inclusiv prin utilizarea tehnologiilor și serviciilor digitale sau prin primirea de mesaje pline de ură sau de tratament inechitabil prin utilizarea acestor tehnologii[17]. Din dezideratul de a preveni discriminarea, Comitetul invită statele părți să ia măsuri proactive. Astfel, putem spera la minimizarea discriminării pe criterii de sex, handicap, origine socio-economică, origine etnică sau națională, limbă sau orice alte motive, precum și discriminarea copiilor minoritari și indigeni, a copiilor care solicită azil, a refugiaților și a copiilor migranți, a copiilor care aparțin comunității LGBTQ+, a copiilor care sunt victime și supraviețuitori ai traficului sau exploatării sexuale, a celor care se află în plasament, copiilor lipsiți de libertate și celor aflați în alte situații vulnerabile. Concomitent, ar trebui luate măsuri specifice pentru a elimina decalajul digital pe temei de gen pentru fete.[18]
În ceea ce privește interesul superior al copilului[19], principiu consacrat si de art. 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mediul digital nu a fost conceput inițial pentru aceștia, dar acum joacă un rol semnificativ în viața lor. Comentariul le sugerează în acest sens statelor să se asigure că în toate acțiunile privind furnizarea, reglementarea, proiectarea, gestionarea și utilizarea mediului digital, interesul superior al fiecărui copil să reprezinte un aspect primordial.[20]
În același timp, copiii se confruntă cu provocări deosebite în ceea ce privește accesul la justiție în mediul digital, din mai multe motive. Astfel de provocări apar din cauza lipsei de legislație care să aplice sancțiuni privind încălcarea drepturilor copiilor în special în ceea ce privește mediul digital, dificultățile în obținerea de probe ori în identificarea autorilor, sau din cauza faptului că părinții și copiii sau îngrijitorii acestora nu își cunosc drepturile sau ce constituie o încălcare sau un abuz al drepturilor lor în mediul digital, printre alți factori. Pot apărea provocări suplimentare când copiii sunt obligați să dezvăluie activități online sensibile ori private, sau când le este teamă de represalii din partea colegilor sau de excluziune socială. Cu privire la acest aspect, Comitetul adaugă faptul că statele ar trebui să se asigure că toate mecanismele judiciare și nejudiciare adecvate și eficace de remediere pentru încălcarea drepturilor copiilor legate de mediul digital sunt larg cunoscute și ușor accesibile tuturor copiilor și reprezentanților acestora. Mecanismele de reclamare ar trebui să fie gratuite, sigure, confidențiale, să ofere răspunsuri rapide, să fie prietenoase cu copii și disponibile în formate accesibile. “Statele părți ar trebui, de asemenea, să prevadă posibilitatea de plângeri colective, inclusiv acțiuni comune și litigii de interes public, precum și asistență juridică sau de altă natură adecvată, inclusiv prin intermediul serviciilor specializate, pentru copiii ale căror drepturi au fost încălcate în sau prin intermediul mediului digital”.[21]
Aspecte privind dreptul comparat
Din fericire, însa, mai multe state au luat atitudine în ultimii ani pentru combaterea bullyingului de orice orice natură și pentru ocrotirea drepturilor copiilului. Cel mai recent act provine din legislația franceză care condamnă autorii unor astfel de acțiunii la închisoare până la trei ani sau amendă, dacă victima recurge la suicid în urma abuzurilor.
În Marea Britanie, pe de altă parte, se aplică Equality Act of 2010 al cărui scop presupune protejarea unei plaje imense de categorii sociale din medii diferite împotriva discriminării și a abuzurilor în acest sens.
Statul canadian a adoptat o serie de acte normative celebre pentru combaterea și prevenirea bullying-ului. În urma sinuciderii lui Amanda Todd, o eleva de 15 ani, caz notoriu la vremea respectivă, parlamentarul Dary Morin a propus o moțiune în House of Commons prin care a fost propusă o strategie la nivel național cu scopul de a preveni bullying-ul, odată cu venituri suplimentare pentru diverse asociații și fundații specializate. Tot în Canada a fost adoptat și Bill C-13 în anul 2015, prin care se urmărește protejarea intimității și combaterea distribuirii pornografiei infantile și cyberbullyingul.
Concluzii și propuneri de lege ferenda
Accesul la un mediu online lipsit de pericole și discriminări ar face, din pacate, obiectul unui scenariu complet opus în raport cu vremurile de astăzi, întrucât chiar în cazul în care protecția, siguranța și incluziunea copiilor în mediul online ar fi o prioritate atat pentru statul român, dar și pentru celelalte state, aceste lucruri nu pot fi garantate 100%. Pericolele există, au existat și vor exista în continuare, iar portițe de evadare ale acestor comportamente vor apărea indiferent de severitatea măsurilor luate în acest sens. Însă, pentru astfel de situații trebuie să fie luată în considerare o atitudine optimistă.
Pe internet copiii sunt vulnerabili persoanelor care încep conversații și încearcă să creeze “prietenii” cu aceștia, cu scopul de a-i ademeni și a le cere bani, bunuri, sau chiar pentru a întreține raporturi sexuale cu aceștia. Pe cale de consecință, propun de lege ferenda introducerea în Codul Penal a unor măsuri de prevenție pentru ca aceste fapte ilicite să nu-și găsească deznodământul tragic. Textul de lege ar putea incrimina simpla pornire a unei conversații cu un minor ale carei nuanțe sugerează posibile intenții injuste.
Combaterea conduitelor antisociale și a falselor reprezentări ale realității prin intermediul informațiilor[22] din mediul online reprezintă probleme de mare însemnătate, mai ales în contextul rapidei digitalizări ale activităților economice și educative din cauza pandemiei de COVID-19. Astfel, de lege ferenda, propun introducerea disciplinei “Educație digitala” în școli, ale cărei module să se concentreze pe educarea copiilor cu privire la drepturile lor, la posibile pericole, la ce nu ar trebui să facă pe internet și modalități prin care pot verifica dacă informațiile pe care le accesează sunt conforme realității.
[1] publicată în Monitorul Oficial nr. 929 din 19 noiembrie 2019
[2] https://www.unicef.org/romania/ro/pove%C8%99ti/cyberbullying-ce-este-%C8%99i-cum-%C3%AEi-punem-cap%C4%83t
[3] art. 113 alin. 2, C.pen
[4] art. 113 alin. 3, C.pen
[5] art. 115 alin. 1, C.pen
[6] idem
[7] art. 114 alin. 2, C.pen
[8] art. 115. alin. 2, C.pen
[9] art. 206 C.pen
[10] V. Cioclei, Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ediția 4, Editura C. H. Beck, București, 2019, p. 137.
[11] Dorel Herinean, Ce infracțiuni pot fi comise în mediul online și social media, https://www.juridice.ro/689627/ce-infractiuni-pot-fi-comise-in-mediul-online-si-social-media.html#_edn2
[12] Art. 207, C.pen
[13] Art. 208, C.pen
[14] A se vedea art. 221 alin. 4 C.pen și art. 226 C.pen
[15] Comentariul general nr. 25 (2021), paragraful 7
[16] ibidem, paragraful 9
[17] ibidem, paragraful 10
[18] ibidem, paragraful 11
[19] Art. 263, C. civ; a se vedea și art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată (Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014)
[20] ibidem, paragraful 12
[21] ibidem, paragrafele 43-44
[22] A se vedea art. 31, C.Rom