Contractul de achiziție publică

CUPRINS:

1. Legislația națională în materia achizițiilor publice
2. Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP)
3. Principiile care guvernează achizițiile publice
4. Procedura de atribuire a contractului

4.1. Licitația deschisă

4.2. Licitația restrânsă

4.3. Clasificarea ofertelor

5. Conflictul de interese în materia achizițiilor publice

5.1. Sistemul prevenție

5.2. Situaţii de conflicte de interese privind autoritatea contractantă

5.3. Situaţii de conflicte de interese privind operatorii economici

5.4. Măsuri pentru identificarea, respectiv evitarea apariției unui conflict de interese

6. Documentația de atribuire
7. Spețe relevante în domeniul achizițiilor publice

7.1 Contractele de deszăpezire (închirierea utilajelor pentru deszăpezire)

7.2 Contract sectorial – problema cu agentul termic în București

8. Concluzii

1. Legislația națională în materia achizițiilor publice

Legislația națională în materia achizițiilor publice s-a conturat prin integrarea, în țara noastră, a normelor a trei directive ale UE, publicate în Jurnalul Oficial al UE din 28 martie 2014. Transpunerea acestor directive în România a determinat modificări semnificative în cadrul achizițiilor publice, atât în legislația primară, cât și în cea secundară.

Contractele de achiziții publice sunt reglementate de Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice și de Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, prevederile acestora fiind completate de Legea nr. 101/2016 care reglementează principalele căi de atac în materia achizițiilor publice.

Contractele de achiziții publice sunt acele contracte cu titlu oneros, încheiate în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante și care au ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.¹

Contractul de achiziție publică este asimilat actului administrativ, conform prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, conform prevederilor Legii nr. 98/2016, se disting trei categorii de contracte de achiziții publice:

• Contractul de achiziție publică de lucrări – având ca obiect fie exclusiv execuția, fie atât proiectarea, cât și execuția de lucrări

• Contractul de achiziție publică de produse – având ca obiect achiziția de produse prin cumpărare, inclusiv cu plata în rate, închiriere, leasing cu sau fără opțiune de cumpărare ori prin orice alte modalități contractuale în temeiul cărora autoritatea contractantă beneficiază de aceste produse, indiferent dacă dobândește sau nu proprietatea asupra acestora; mai poate include, cu titlu accesoriu, lucrări ori operațiuni de amplasare și de instalare

• Contractul de achiziție publică de servicii – având ca obiect prestarea de servicii, altele decât cele care fac obiectul unui contract de achiziție publică de lucrări

Contractul sectorial este o altă specie a contractelor de achiziții publice, prevederile sale fiind reglementate de Legea nr. 99/2016. Așadar, contractul sectorial este acel contract cu titlu oneros, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe entități contractante, care are ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii în scopul realizării activității lor principale în domenii considerate relevante de legea achizițiilor sectoriale precum: gaze și energie termică, energie electrică, apă, servicii de transport, porturi și aeroporturi, servicii poștale, extracţia de petrol şi gaze naturale, prospectarea şi extracţia de cărbune sau alţi combustibili solizi.

Cea mai importantă particularitate a contractului de achiziție publică este cea privind riscul exploatării care este suportat de către autoritatea contractantă. Deosebirea majoră între contractele de achiziții publice și cele de concesiune o reprezintă chiar această problematică a riscului. Astfel, în contractele de concesiune, riscul aparține operatorului economic, aspect mult mai avantajos din perspectiva bunei utilizări a banilor publici. Acest fapt a dat chiar naștere unor probleme de încadrare juridică a contractelor administrative tranșate și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, un exemplu fiind Cauza C-796/18².

Această lucrare are ca obiect analizarea materiei achizițiilor publice, acordând deosebită atenției procedurii de atribuire a contractului, conflictelor de interese ce pot apărea, dar și prezentarea unor exemple relevante de astfel de contracte încheiate în țara noastră, dar și la nivel european, fapt relevat de speța CJUE menționată anterior.

2. Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP)

Agenția Națională pentru Achiziții Publice este o instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Secretariatului General al Guvernului, înființată prin O.U.G. nr. 13/2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice.

ANAP are ca rol fundamental promovarea și implementarea politicii în domeniul achizițiilor publice, dar și monitorizarea funcționării eficiente a sistemului de achiziții publice.

Principalele funcții ale ANAP sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 634/2015 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Achiziții Publice. Printre acestea regăsim: stabilirea şi implementarea sistemului de verificare şi control al aplicării unitare de către autorităţile contractante a dispoziţiilor legale şi procedurale în domeniul achiziţiilor publice, controlarea ex ante al procesului de atribuire a contractelor/acordurilor-cadru de achiziţie publică, a contractelor/acordurilor-cadru sectoriale și asigurarea suportului operaţional pentru autorităţile contractante.

3. Principiile care guvernează procesul achizițiilor publice

La baza atribuirii contractelor de achiziție publică stau principiile nediscriminării, tratamentului egal, recunoașterii reciproce, transparenței, proporționalității și asumării răspunderii³.

Principiul nediscriminării urmărește asigurarea concurenței reale astfel încât orice operator economic să aibă șansa de a deveni contractant; se dorește crearea unui cadru competitiv pentru obținerea celei mai bune valori pentru fondurile publice.

Principiul tratamentului egal presupune stabilirea și aplicarea unor reguli, cerinţe, criterii identice pentru toţi operatorii economici, în așa fel încât aceștia să aibă parte de șanse egale în a deveni contractanți.

Principiul recunoașterii reciproce presupune acceptarea de către autoritatea contractantă a produselor, serviciilor și lucrărilor oferite în mod licit pe piața Uniunii Europene; se urmărește crearea unei piețe comune prin eliminarea barierelor comerciale între statele membre.

Principiul transparenței vizează aducerea la cunoștință publică a tuturor informațiilor privind procesul de atribuire a contractelor în scopul eliminării favoritismului și a comportamentului arbitrar (informații clare și precise privind procedura de achiziție).

Principiul proporționalității presupune corelarea dintre: necesitatea autorității contractante, obiectul contractului, cerințele care trebuie îndeplinite de ofertanți pentru satisfacerea necesităților; se urmărește ca actele autorităților contractante să nu depășească limitele în ceea ce privește realizarea obiectivelor urmărite, iar măsura luată să fie cea mai puțin constrângătoare.

Principiul asumării răspunderii presupune determinarea clară a sarcinilor, precum şi responsabilităţilor persoanelor implicate în procesul de achiziţie publică, cu scopul reducerii fraudei și a corupţiei.

Încălcarea acestor principii constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 5.000 de lei și 30.000 de lei.⁴

4. Procedura de atribuire a contractului

Legea nr. 98/2016 reglementează principalele proceduri prin care se realizează atribuirea contractelor de achiziție publică:

• licitația deschisă și licitația restrânsă

• parteneriatul pentru inovare

• negocierea competitivă

• dialogul competitiv

• negocierea fără publicare prealabilă

• concursul de soluții

• procedura simplificată

• procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale și al altor servicii specifice⁵

Regula de bază în materia atribuirii contractelor de achiziție publică este organizarea unei licitații (deschise sau restrânse). Acest tip de procedură este cea mai uzitată întrucât oferă serviciul cel mai bun la prețul cel mai mic pentru satisfacerea interesului public.

4.1. Licitația deschisă

Aceasta modalitate de atribuire a contractelor de achiziție publică începe odată cu publicarea unui anunț de participare, prin intermediul unor mijloace electronice (SEAP⁶ ȘI JOUE⁷), însoțite de documentația de atribuire. În urma publicării anunţului de participare, orice operator economic înregistrat are dreptul de a depune o ofertă.

Licitația deschisă se distinge prin existența unei singure etape obligatorii. Astfel, ofertele vor fi evaluate, urmând să fie identificate cele care corespund criteriilor transmise. Ulterior acestor pași, contractul de achiziție publică va fi semnat, iar anunțul de atribuire va fi publicat prin intermediul SEAP.

4.2. Licitația restrânsă

Licitația restrânsă se distinge prin existența a 2 etape obligatorii: etapa depunerii solicitărilor de participare şi a selectării candidaţilor și etapa depunerii ofertelor de către candidaţii selectaţi.

Sistemul electronic de achiziții publice (SEAP) este operat de Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR), iar menirea acestuia este asigurarea transparenței procesului de atribuire a contractelor de achiziții publice în țara noastră.

Anunțurile publicate în SEAP privesc variate domenii de activitate, cum ar fi: agricultură și alimente; construcții; energie electrică și termică, gaze și apă; sănătate și asistență socială; tehnologia informației și comunicației; tranzacții imobiliare, închirieri și concesiuni etc.

4.3. Clasificarea ofertelor

Comisia de evaluare este cea care publică în S.E.A.P. candidaturile și respectiv ofertele admisibile, precum și cele declarate ca inadmisibile, neconforme.

Clasamentul ofertelor se stabilește urmărind:

• preţul cel mai scăzut (prețurile ofertelor vor fi ordonate în mod crescător, iar oferta câştigătoare va fi cea cu preţul cel mai scăzut)

• cel mai bun raport calitate-preţ sau cel mai bun raport calitate-cost (fiecare ofertă este evaluată prin atribuirea unui punctaj, iar câștigătorul va fi operatorul economic care întrunește cel mai mare punctaj)

5. Conflictul de interese în materia achizițiilor publice

Conform definiției legale, conflictul de interese reprezintă orice situație în care membrii personalului autorității contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziție care acționează în numele autorității contractante, care sunt implicați în desfășurarea procedurii de atribuire sau care pot influența rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparțialitatea ori independența lor în contextul procedurii de atribuire.⁸

5.1. Sistemul prevenție

Sistemului informatic integrat pentru prevenirea şi identificarea potenţialelor conflicte de interese reprezintă un mecanism ex ante ce face posibilă identificarea/remedierea conflictelor de interese, fără a afecta procedurile de atribuire. Are la bază formularul de integritate completat de reprezentanții operatorilor economici contractanți.

5.2. Situaţii de conflicte de interese privind autoritatea contractantă

În ceea ce privește autoritatea contractantă, conflictul de interese poate privi:

1. participarea în procesul de verificare/evaluare a solicitărilor de participare/ofertelor a persoanelor care deţin părţi sociale, părţi de interes, acţiuni din capitalul subscris al unuia dintre ofertanţi/candidaţi

2. participarea în procesul de verificare/evaluare a solicitărilor de participare/ofertelor a unei persoane care este soţ/soţie, rudă sau afin, până la gradul al doilea inclusiv, cu persoane care fac parte din consiliul de administraţie/organul de conducere sau de supervizare a unuia dintre ofertanţi/candidaţi

3. participarea în procesul de verificare/evaluare a solicitărilor de participare/ofertelor a unei persoane despre care se constată sau cu privire la care există indicii rezonabile/informaţii concrete că poate avea, direct ori indirect, un interes personal, financiar, economic ori se află într-o altă situaţie de natură să îi afecteze independenţa şi imparţialitatea pe parcursul procesului de evaluare⁹

5.3. Situaţii de conflicte de interese privind operatorii economici:

Referitor la operatorii economici, conflictul de interese vizează:

1. situaţia în care ofertantul individual/ofertantul asociat/candidatul/subcontractantul propus/terţul susţinător are drept membri în cadrul consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare și/sau are acţionari ori asociaţi semnificativi persoane care sunt soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv ori care se află în relaţii comerciale cu persoane cu funcţii de decizie în cadrul autorităţii contractante sau al furnizorului de servicii de achiziţie implicat în procedura de atribuire

2. situaţia în care ofertantul/candidatul a nominalizat printre principalele persoane desemnate pentru executarea contractului persoane care sunt soţ/soţ, ruda sau afin până la gradul al doilea inclusiv ori care se află în relaţii comerciale cu persoane cu funcţii de decizie în cadrul autorităţii contractante sau al furnizorului de servicii de achiziţie implicat în procedura de atribuire¹⁰

5.4. Măsuri pentru identificarea, respectiv evitarea apariției unui conflict de interese

Evitarea apariției unui conflict de interese în procesul de achiziție publică este crucială pentru a asigura transparența acestui domeniu cheie. Astfel, pot fi implementate o serie de măsuri pentru a identifica vremelnic sau chiar a evita în totalitate un eventual conflict de interese.

Printre aceste măsuri regăsim înlocuirea persoanelor responsabile cu evaluarea ofertelor, atunci când le este afectată imparţialitatea, acolo unde este posibil și, de asemenea, eliminarea ofertantului/candidatului aflat în relaţie cu persoanele cu funcţii de decizie din cadrul autorităţii contractante.

Identificarea existenţei unui conflict de interese, după momentul atribuirii, respectiv semnării contractului de achiziţie, poate genera anularea acestuia de către instanță (constatarea nulității absolute a procedurii de atribuire, respectiv a contractului administrativ rezultat).¹¹

6. Documentația de atribuire

Documentația de atribuire a contractelor de achiziție publică este formată din documentul unic de achiziție european (D.U.A.E) și instrucțiunile către ofertanți, caietul de sarcini, proiectul de contract conținând clauzele contractuale obligatorii, dar și formulare și modele de documente. În continuarea acestei lucrări, vom analiza în detaliu caietul de sarcini, o parte indispensabilă a acestei documentații.

Astfel, caietul de sarcini reprezintă partea reglementară a contractului de achiziție publică cuprinde specificaţii tehnice care reprezintă cerinţe, prescripţii, caracteristici de natură tehnică ce permit fiecărui produs, serviciu sau lucrare să fie descris, în mod obiectiv, astfel încât să corespundă necesităţii autorităţii contractante.

De exemplu, pentru furnizarea de produse putem regăsi în caietul de sarcini următoarele: denumirea produselor, cantitatea, specificațiile tehnice, garanțiile acordate, recepția finală și asigurarea pregătirii personalului.

În cazul în care privește prestarea de servicii, caietul de sarcini poate cuprinde: denumirea serviciilor, cantitatea, calificări și competențe ale echipei de implementare și locația prestării serviciilor.

În schimb, pentru execuția de lucrări în caietul de sarcini putem regăsi: informații despre șantier, cerințe generale de proiectare, organizarea de șantier, amenajarea terenului, racordarea la utilități și măsuri de protecție a mediului și de protecție a muncii.

7. Spețe relevante în domeniul achizițiilor publice

Conform art. 229 alin. (2) din Legea 98/2016, rezultă faptul că, în cazul contractului de achiziție publică, riscul va fi suportat de către autoritatea contractantă. Or, în situațiile în care operatorul economic nu își îndeplinește obligațiile într-o manieră satisfăcătoare, acest fapt ar putea da naștere unor serioase probleme.

Prin analiza unei serii de contracte de achiziție publică din România, putem observa că astfel de situații s-au ivit de-a lungul anilor și continuă să persiste. Astfel, anual milioane de euro sunt cheltuite pe diferite proiecte, multe în domeniul construcțiilor. Acestea au rolul de a îmbunătăți infrastructura țării și de a ușura traficul. Din păcate, suficiente au fost cazurile în care lucrările fie au suferit întârzieri considerabile, fie au fost executate într-o manieră cel puțin îndoielnică.

Drept consecință, putem privi la cazul centurii comunei Domașnea, din județul Caraș Severin. Lucrările sale de reabilitare au costat aproximativ 770.000 euro/kilometru¹², dar, în ciuda acestui preț, la scurt timp după inaugurarea drumului, o porțiune s-a surpat. Timp de aproximativ doi ani acest drum a rămas nefuncțional. Bineînțeles, în astfel de situații vorbim de costuri suplimentare, pentru autoritatea contractantă, dar și de afectarea cetățenilor prin nesatisfacerea nevoilor lor. De exemplu, în acest caz, în lipsa unei șosele de centură, tirurile au circulat doar pe străzile comunei, afectându-le, dar și poluând în exces, putând aduce atingeri bunăstării cetățenilor.

Situații precum cea menționată anterior sunt nenumărate în țara noastră. Un alt exemplu memorabil este cel al centurii Caransebeș ce a fost închisă după doar cinci luni în urma surpării unui pod. Costurile lucrărilor s-au ridicat la 30 de milioane de euro, iar în materie de timp, vorbim de aproximativ doi ani de lucrări.

Astfel de evenimente devin și mai grave dacă luăm în considerare faptul că, în anul 2019, achizițiile publice din România au înregistrat un nou record – 49 de miliarde de euro. Această cifră reprezintă aproximativ un sfert din Produsul Intern Brut al României, cele mai mari sume fiind îndreptate către echipamentele medicale și produsele farmaceutice (23.6 mld. euro), dar și către domeniu construcțiilor (12.8 mld. euro). În esență, creșterea numărului contractelor și sumelor alocate achizițiilor publice poate fi privit ca un lucru pozitiv pentru dezvoltarea țării noastre. ¹³

Cu toate acestea, problemele intervin atunci când majoritatea sunt atribuite în urma criteriului ”prețul cel mai scăzut”, a lipsei transparenței în procesul de atribuire și în lipsa evaluării calității lucrărilor prestate. Atitudinea pasivă, uneori complice a instituțiilor publice amplifică și mai mult problemele existente și îngreunează procesul de evoluție atât de necesar țării noastre.

Un raport a Comisiei Europene din anul 2018 a evidențiat fără echivoc această lipsă de transparență în domeniul achizițiilor publice. Acesta specifică faptul că aproximativ 40% dintre contractele de achiziție publică din țara noastră sunt atribuite fără licitație. În principal, este vorba de contractele sub 30.000 euro pentru bunuri și servicii și contracte sub 100.000 euro pentru lucrări ce pot fi atribuite și în lipsa unui concurs.

Or, această cifră este uriașă, mai ales dacă ar trebui să privim prin comparație cu alte țări ale UE, precum Austria, unde procentul era de 10% sau Irlanda, unde era în jur de 5%. ¹⁴

În contextul pandemiei de COVID-19, aceasta lipsă de transparență și chiar risipa făcută pe banii publici au fost exacerbate. Achizițiile de materiale sanitare au fost mai mult decât necesare și, bineînțeles, simplificarea procesului de achiziție publică pentru a asigura accesul cetățenilor la îngrijire medicală a fost necesar. În pofida acestei necesități, realitatea ne-a arătat în nenumărate situații faptul că, în ciuda sumelor ridicate cheltuite, spitalele continuă să ducă lipsa de materialele sanitare necesare pentru a putea face față unei crize de o asemenea magnitudine.

De exemplu, milioane de euro au fost cheltuiți, în București pe achiziții publice lipsite de transparență. Dacă analizăm datele, vom observa că aceste situații nu sunt deloc niște excepții ușor de ignorat. Din contră, ele sunt o practică destul de uzitată, cum ar fi cazul Primăriei Otopeni, care, în perioada ianuarie-septembrie 2020 a semnat nu mai puțin de 30 de contracte de lucrări cu valoarea echivalentă cu limita pentru cumpărare directă (450.200 lei) sau imediat sub aceasta.¹⁵Chiar la începutul lunii noiembrie 2021, plenul Camerei Deputaților a aprobat înființarea unei comisii speciale a cărui scop fundamental o constituie anchetarea achizițiilor publice realizate de către Ministerul Sănătății, instituțiile și spitalele aflate în subordinea sa în perioada pandemiei.

Comisia urmează să verifice achizițiile de consumabile, materiale de protecție, măști și aparatură medicală, toate realizate în perioada stărilor excepționale. În termen de 90 de zile, comisia trebuie să elaboreze un raport privind modul în care a fost cheltuit banul public¹⁶.

Simpla solicitare de înființare a unei astfel de comisii denotă sesizarea unor probleme existente, arătând totuși și dorința inerentă de a le remedia. Momentan la nivel teoretic, guvernanții evidențiază prin astfel de acțiuni că respectarea prevederilor legale este imperativă, iar că utilizarea banului public ar trebui să aibă la bază întotdeauna satisfacerea intereselor cetățeanului.

Legislația achizițiilor publice din România îndeamnă părțile implicate în proceduri să își planifice achizițiile, în teorie punându-se accent pe transparență și buna gestionare a banilor publici, practica însă mai suferă modificări.

Legislația privind achizițiile publice instituie reguli clare privind pragurile sub care se pot face contractări directe, căci, în mod normal, este necesară organizarea unei licitații publice. Practica arată tocmai opusul: achizițiile publice competitive și transparente au ajuns să devină mai curând excepția, iar contractările directe, practica frecventă. Astfel, orice prevedere legală ajunge să fie atent exploatată pentru obținerea unor foloase necuvenite.

Având în vedere amploarea contextul epidemiologic, guvernanții au dispus eliminarea limitelor pentru procurarea materialelor sanitare necesare combaterii pandemiei, prilej care a oferit ocazia perfectă pentru nașterea unor flagrante abuzuri din partea unor autorități.

7.1 Contractele de deszăpezire (închirierea utilajelor pt. deszapezire)

O altă problemă lesne de observat în societatea noastră este reprezentată de contractele de deszăpezire. Astfel, în iarna anului 2017-2018, România a plătit, pentru un kilometru de deszăpezire al unui drum național aproximativ 2.000 euro. Prin comparație, în Finlanda, costurile au fost de aproximativ 1.000 de euro¹⁷. Mai mult decât atât, potrivit estimărilor Companiei de Drumuri, întreținerea pe timp de iarnă a autostrăzilor și a drumurilor țării noastre se ridica, în aceeași perioadă, la 32 de milioane de euro.¹⁸

Paradoxul național este că banii vor intra în conturile firmelor, indiferent dacă pe străzi va fi sau nu zăpadă¹⁹. Acest lucru devine și mai evident în momentul în care analizăm cazul sectorului 2 al capitalei, unde în anul 2019, primăria a achitat 3 milioane de euro pentru deszăpezire, indiferent de condițiile meteorologice ale iernii. ²⁰

Ar fi de dorit ca pe viitor, contractele de achiziții publice să se atribuie preponderent pe baza procedurii licitației publice, prin crearea unui mediu concurențial care să asigure satisfacerea interesului public. Acesta ar fi o modalitate prin intermediul căreia s-ar putea evita irosirea nejustificată a fondurilor din bani publici.

7.2 Contract sectorial – problema cu agentul termic în București

Furnizarea agentului termic în țara noastră este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă România în prezent. În contextul actual, în care pandemia face ravagii asupra sistemului de sănătate publică, nu ne putem permite ca spitalele să rămână fără agent termic, cum recent s-a întâmplat în Timișoara.

Mai mult decât atât, este inacceptabil ca zeci sau chiar sute de mii de persoane să nu beneficieze de încălzire pe perioada iernii. În plus, măsurile luate nu contribuie, cu adevărat, la rezolvarea problemei, ci dimpotrivă neînțelegerile dintre autorități și furnizorii din mediul privat aduc în schimb scumpiri semnificative de preț pentru cetățeni.

În ceea ce privește municipiul București, operatorul regional al serviciului public de alimentare cu energie termică, în baza Contractului de delegare a gestiunii directe a serviciului public de alimentare cu energie termică încheiat în data de 01.12.2019 este Companie Municipală Termoenergetica București S.A. Considerăm că problemele întâmpinate de capitală, în fiecare iarna, sunt relevante pentru situația curentă, precară a alimentării cu agent termic în România. În ciuda promisiunilor electorale, situația nu pare sa fi suferit îmbunătățiri semnificative în ultimul an.

Astfel, în anul 2021, Bucureștiul nu se află pe lista orașelor ce vor primi subvenții pe perioada sezonului rece pentru furnizarea serviciilor de termoficare. Membrii Guvernului susțin că „nu a existat timpul fizic pentru o analiză care să permită o fundamentare corectă în raport cu celelalte solicitări”²¹.

Or, în comparație, Drobeta Turnu-Severin, un oraș de aproximativ 100.000 de locuitori este fruntaș în ceea ce privește subvențiile pentru iarna aceasta. Astfel, în timp ce Bucureștiului, cu cei 1.8 milioane de locuitori ai săi i-au fost alocați 0 lei, Severinul beneficiază de aproximativ 45 milioane de lei, fapt ce arată o discrepanța uriașă.²²

O altă problemă semnificativă a sectorului de energie termică este scumpirea prețului la gigacalorie. În acest moment, tariful perceput de Termoenergetica este de 506 lei cu tot cu TVA. Din această sumă, bucureștenii racordați la sistemul centralizat achită 163 de lei, preț final cu tot cu TVA, adică doar o treime din prețul real, restul de două treimi reprezentând subvenții achitate de primărie. Însă, anul acesta prețul plătit de cetățeni ar putea ajunge la 300 de lei pe gigacalorie, aproape dublu față de prețul plătit anul trecut.

Termoenergetica justifică creșterea tarifelor motivând pierderi mari din sistem în anul precedent și costuri mai mari pentru producerea agentului termic de ELCEN²³. O potențială explicație pentru aceste scumpiri ar putea fi reprezentată și de creșterea prețului gazului natural. Astfel, în primul trimestru al anului 2021, gazul natural se tranzacționa, pe bursa de la Viena, cu 18 euro pe MWh. Prețul pentru primul trimestru al anului viitor va ajunge la 93 de euro pe MWh.²⁴

În mod paradoxal, importurile țării noastre de la Gazprom au ajuns la un nou record în ciuda faptului că România este al doilea cel mai mare producător de gaze din UE. În opinia noastră, astfel de statistici relevă doar inabilitatea autorităților de a profita de resursele naturale ale țării noastre și de a lua măsuri cu adevărat benefice pentru cetățeni.

8. Concluzii

Ultimii ani denotă semnificative îmbunătățiri în domeniul achizițiilor publice, prin apariția unui sistem online al procedurilor de achiziție publică (SEAP).

Anii aceștia se fac tot mai mulți pași către implementarea unor proiecte legislative care să aducă România mai aproape de convergența cu celelalte state ale Uniunii Europene în acest domeniu. Este important să conștientizăm impactul pe care un astfel de proiect îl va avea în plan legislativ, altfel progresul va întârzia să apară.

Acesta va fi un proces îndelungat, întrucât raportul realizat de Comisia Europeană în anul 2018 scoate în evidență un rezultat sumbru: doar pentru 60% din achiziţii se folosește procedura licitaţiei.

De lege ferenda, considerăm că ar fi de dorit ca riscul exploatării să nu mai aparțină exclusiv autoritaților publice contractante, ci, într-o oarecare măsura, operatorii economici să fie răspunzători pentru modalitățile în care au dus la îndeplinire contractele de achiziție publică. În acest mod, s-ar asigura satisfacerea interesului public și, în același timp, ar putea fi prevenite abuzurile și risipa banilor publici. Acest lucru ar putea deveni crucial în contextul în care economia țării noastre este tot mai grav afectată de evenimentele neprevăzute ale ultimilor ani.

Mai mult decât atât, în contextul aprobării PNRR-ului României, în valoare de 29.2 miliarde de euro, aceste fonduri europene ar urma să fie folosite, conform documentelor oficiale, pentru proiecte precum împăduriri și protejarea diversității, managementul deșeurilor, implementarea unui cloud guvernamental și sisteme publice digitale, dar și pentru domenii precum sănătatea, transporturile și educația. În consecință, considerăm că îmbunătățirea sistemelor curente de alocare a contractelor de achizitie publica ar fi imperativă pentru a asigura o mai bună implementare a acestor proiecte.

Fără transparenţă nu există concurenţă adevărată, nu există şansa de a obţine cel mai bun preţ şi de a salva bani publici.²⁵

Bibliografie:

Acte normative:

1. Constituția României din 21 noiembrie 1991 republicată, Parlament, publicat în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003

2. Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare

3. Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare

4. Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

5. Directiva 2014/24/UE privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE

6. Directiva UE 89/665/CEE privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări

7. Ordonanța de Urgență nr. 13/2015 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice, cu modificările şi completările ulterioare

8. Ordonanța de urgență nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice

9. Ordonanța de Urgență nr. 46/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Achiziţii Centralizate

10. Hot. CJUE din 28 mai 2020 – CURIA – Documents (europa.eu)

Lucrări științifice:

1. Mihaela Codrina Levai, Camelia Tomescu, “ATRIBUŢIILE PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI ÎN RAPORT CU PARLAMENTUL – ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE”, Revista Transilvană de Științe Administrative, 2012

2. Lector univ. dr. Monica Ardeleanu, “Drept Administrativ I – Suport Curs”, București, 2007

3. Cătălin-Silviu Săraru, “Dreptul administrativ – principalul instrument de reglementare a activității administrației publice”, Editura ASE, București, 2020.

4. Cătălin-Silviu Săraru, “Drept administrativ. Probleme fundamentale ale dreptului public”, Editura C.H. Beck, București, 2016.

Surse online:

1. Mihaela Mazilu-Babel, ”Întrebare preliminară cu privire la cesionarea unui software între două organe ale administrației publice și contractul de achiziții publice. UPDATE: Hotărârea CJUE”, JURIDICE, 5 iunie 2020- www.juridice.ro

2. ”Achiziții publice de ghiozdane și materiale școlare suportate din bugetul de stat | Proiect”, JURIDICE, 25 februarie 2021 – www.juridice.ro

3. ”Fonduri europene de peste 25 de milioane de euro pentru reformarea sistemului românesc de achiziții publice”, JURIDICE, 11 iulie 2019 – www.juridice.ro

4. “Despre ANAP” – www.anap.gov.ro/

5. “Sistemul Electronic de Achiziții Publice” – www.e-licitatie.ro

6. ”Comisia Europeană: 40% din contractele de achiziţii publice din România, date fără licitație”, 23 martie 2018 – www.digi24.ro

7. ”Achiziții în pandemie – raportul nostru despre cheltuirea banilor publici în București și Ilfov la #locale2020”, Funky Citizens, 24 noiembrie 2020 – funky.ong

8. ”Contracte de deszăpezire de îţi îngheaţă mintea! 19 MILIOANE de EURO pentru întreţinerea drumurilor pe timp de iarnă, în Teleorman”, 26 noiembrie 2013 – www.antena3.ro

9. Ștefan Etveș, ”Cât ne costă deszăpezirea pentru iarna 2017-2018”, Capital, 1 decembrie 2017 – www.capital.ro
10. Roxana Petrescu, Bogdan Alecu, ”ANALIZĂ ZF. România, al doilea cel mai bogat stat în gaze din UE, își lasă locuitorii în frig în prag de iarnă și pe vecini la mâna Gazprom”, 27 octombrie 2021 – www.mediafax.ro