Ionuț-Daniel Vîlceanu
Ionuț-Daniel Vîlceanu

Liberarea condiționată reprezintă măsura ce poate fi dispusă de instanța de judecată constând în punerea în libertate a persoanei condamnate, înainte de executarea în întregime a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, dacă sunt îndeplinite condițiile strict și limitativ prevăzute de lege. Măsura are caracter facultativ, nereprezentând un drept, ci doar o vocație generală a condamnatului, în același sens pronunțându-se și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 5 par. 1 lit. a) din Convenție nu garantează dreptul unui deținut de a beneficia de o lege de amnistie sau de a fi eliberat, condiționat sau definitiv, înainte de executarea pedepsei.

Pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului București – Jilava privindu-l pe condamnat, deținut în Penitenciarul București – Jilava. Au fost atașate la dosarul cauzei procesul verbal întocmit de Comisia pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului București – Jilava și caracterizarea condamnatului.

Petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare (1277 zile) prin sentința penală nr. 424/2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 852/2019). Executarea pedepsei a început la data de 15.11.2019 și durata executării pedepsei urmează să se împlinească la data de 08.05.2023, comisia a constat că deținutul a executat fracția din pedeapsă necesară pentru a putea fi analizată liberarea sa condiționată, reținându-se sub acest aspect că a executat și câștigat 852 zile de închisoare. Comisia a apreciat că deținutul poate fi liberat condiționat, reținându-se stăruința în muncă, dovezile de îndreptare, implicarea în programele de reinserție și lipsa antecedentelor penale.

Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța retine că, potrivit art. 100 C. pen. „liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.”

Potrivit art. 100 alin. 2 C.pen. „în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 ani se poate dispune liberarea condiționată după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei închisorii ce nu depășește 10 ani, sau cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani”.

Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța apreciază că prin executarea fracției obligatorii de pedeapsă, având un total de 852 zile câștigate și executate, petentul condamnat a dobândit numai o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate. Împrejurarea că petentul a executat fracția obligatorie prevăzută de legiuitor nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, fiind necesar ca acesta să dea dovezi temeinice de îndreptate pentru a se dispune liberarea condiționată.

De asemenea, din înscrisurile primite de la locul de deținere rezultă că la data formulării propunerii condamnatul se află în executarea pedepsei în regim semideschis, fiind îndeplinită și cerința prevăzută de art. 100 alin. 1 lit. b C.pen. Referitor la îndeplinirea condiției prevăzute de art. 100 alin. 1 lit. c C.pen., conform procesului verbal întocmit de comisie, instanța reține că prin hotărârea de condamnare în sarcina petentului nu au fost stabilite obligații civile.

În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de lege, instanța reține că în perioada executării pedepsei, condamnatul a avut un comportament conform normelor de deținere, nefiind sancționat pentru nerespectarea Regulamentului de ordine interioară și fiind recompensat de nouă ori. Totodată, instanța reține că acesta a participat la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere în raport cu perioada executată și a prestat activități lucrative pe o perioadă de 18 luni, dând dovadă de stăruință în muncă. Instanța apreciază, față de cele arătate anterior, că timpul executat a fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că acesta, prin participarea activă la programele educaționale și de asistență psihosocială și-a putut forma o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, iar funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei sunt îndeplinite.

Față de cele reținute mai sus, având în vedere dispozițiile art. 587 alin. 1 C.proc.pen., considerând că scopul preventiv și educativ al pedepsei este atins, instanța apreciază că este oportună acordarea beneficiului liberării condiționate, motiv pentru care va admite propunerea, urmând a dispune liberarea condiționată a condamnatului, atrăgându-i-se atenția asupra revocării liberării condiționate în cazul în care va comite noi infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Îndepărtându-ne de datele concrete ale litigiului, liberarea condiționată poate fi caracterizată drept o individualizare post judicium a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, presupunând punerea în libertate a condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei și reintegrarea acestuia în societate. Instanța constată că nu mai este necesară ispășirea integrală a pedepsei în regim de detențiune, întrucât condamnatul, prin conduita avută pe parcursul executării, dovedește progrese evidente și convinge instanța că nu va mai comite infracțiuni, neprezentând un pericol pentru societate. Această instituție nu reprezintă un drept recunoscut persoanei condamnate, ci o vocație a acesteia, fiind necesară îndeplinirea unor condiții expres prevăzute de legiuitor.
Odată dispusă liberarea condiționată, intervalul cuprins până la împlinirea duratei pedepsei stabilite de instanță constituie termen de supraveghere pentru condamnat. În cazul detențiunii pe viață, termenul de supraveghere este de 10 ani.  În cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a descoperit o cauză de anulare a liberării condiționate și nu s-a dispus revocarea liberării condiționate, pedeapsa va fi considerată executată.

Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară. De asemenea, dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară. (Sentința penală nr. 2965/ 2021 din 09.12.2021, pronunțată de Secția Penală a Judecătoriei Sectorului 4 București având ca obiect liberarea condiționată)

Ionuț-Daniel Vîlceanu
Student – Facultatea de Drept a Universității din București