1. Traficul de ființe umane – Noțiune și evoluție

Una dintre cele mai mari atingeri la adresa umanității, în zilele noastre, o constituie fenomenul traficului de ființe umane. Conceptul de ”trafic de persoane” nu este unul nou, acesta fiind utilizat încă de la începutul secolului al XVI-lea pentru a desemna o activitate comercială1. Inițial, caracterul ilicit al traficului de mărfuri făcea referire doar la droguri sau arme, abia în secolul al XIX-lea fiind incluse și persoanele. Protocolul de la Palermo din anul 2000 este primul act care introduce la nivel internațional o definiție a conceptului de ”trafic de persoane2.

În prezent, în ciuda unei ample legislații în domeniu, fenomenul de trafic de ființe umane a subzistat, continuând să afecteze, în moduri ireparabile, viețile a sute de mii de persoane. Exploatarea persoanelor în scopul de a obține foloase materiale este o realitate care ne aduce față în față cu una dintre cele mai întunecate fațete ale umanității – sclavia modernă. Aceasta întruchipează o lume ascunsă în spatele unei cortine obscure, o piață neagră, unde sufletele sunt obiecte de schimb. Este o piață, pe care, poate, până acum, am preferat să ne prefacem că nu o observăm.

Cortina se menține și acest lucru se poate remarca, din păcate, chiar și în abordarea mediului juridic asupra acestui fenomen. Dacă ar fi să ne uităm, din punct de vedere statistic, numărul de condamnări pentru infracțiunea de trafic de persoane, la nivel global, a scăzut cu aproape 50% în anul 2020, față de 20193.

În Europa, conform ultimului raport UNODC4, acest trend descendent se poate observa, chiar începând cu anul 2011. La nivelul României, conform raportului DIICOT din 2021, numărul de cauze soluționate având ca obiect infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, a scăzut, față de 2020, cu 7.89%5. Toate acestea în condițiile în care numărul de victime continuă să fie ridicat, iar țara noastră a devenit una dintre principale țări de origine ale persoanelor traficate.

Ei bine, aceste victime sunt mai mult decât o statistică, un raport uitat pe biroul guvernanților. Sunt mult mai mult decât o simplă “marfă” care poate fi vândută celui care oferă cel mai mult.

Vorbim despre ființe umane, a căror voce merită auzită. Iar, pentru a putea realiza acest lucru nu este suficientă doar conștientizarea amplorii acestui fenomen. Este necesară creionarea unor măsuri eficiente, ce pot fi implementate în timp util și, bineînțeles, de implicarea fiecăruia dintre noi.

Lucrarea noastră își propune să aducă lumină asupra acestui fenomen întunecat, să îi prezinte evoluția, puternicul impact negativ asupra societății contemporane, dar și să contureze potențiale soluții pentru asigurarea unei mai bune protecții a victimelor.

2. Drepturile omului și sclavia modernă. Exacerbarea fenomenului de trafic de ființe umane în secolul XXI.

Pentru aceia dintre noi familiarizați cu noțiunea de drepturi și libertăți fundamentale, ideea de sclavie modernă poate reprezenta un adevăr greu de digerat.

Cu toate că sclavia a fost prezentă în societatea umană din cele mai vechi timpuri, încă din perioada Imperiului Roman, astăzi fenomenul nu mai e la fel de ușor de observat, chiar dacă distruge în continuare mii de vieți.

În secțiunile următoare, vom prezenta cauzele socio-economice, dar și latura tehnologică ce au condus la exacerbarea acestui fenomen în ciuda eforturilor coordonate de a îl combate.

2.1 Traficul de ființe umane – gravă atingere asupra drepturilor omului

Drepturile omului sunt acele prerogative inerente ființei umane, esenţiale pentru viaţa, libertatea şi demnitatea acesteia, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalităţii umane, drepturi stabilite și garantate prin Constituție și legi6.

Piatra de temelie a acestor drepturi este reprezentată de dreptul la viață și la integritate fizică și psihică7, acesta fiind și primul consacrat în Constituția țării noastre, dar și în toate celelalte instrumente internaționale de protecție a drepturilor omului (Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta ONU etc.).

Or, nimeni nu poate nega faptul că victimele traficului de persoane sunt, practic, private de acest drept, fiind supuse unor tratamente inumane și lăsate pradă unor violențe de nedescris. Mai mult, ele nu mai pot dispune de propria lor persoană, fiind tratate asemenea unor comodități.

Mergând mai în detaliu, în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în articole 4 și 5, se statuează faptul că nimeni nu poate fi ținut în sclavie, supus tratamentelor inumane, degradante sau torturii.

Din păcate, chiar și în țări cu o îndelungată tradiție constituțională, se înregistrează astăzi cazuri de nerespectare a acestor drepturi. Astfel, în țări precum Franța sau Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, există cazuri concrete în care aceste drepturi par să existe doar în teorie, iar oamenii sunt tratați precum bunurile materiale, exploatați și privați, în mod forțat, de orice fărâmă de demnitate. De exemplu, luând cazul Franței, conform statisticilor guvernamentale din 20218, aproximativ 90% dintre persoanele care oferă servicii de natură sexuală sunt victime ale traficului de persoane. În plus, majoritatea nu posedă cetățenie franceză, iar România reprezintă una dintre principalele lor țări de origine.

2.2 Cauzele care determină exacerbarea fenomenului traficului de persoane

Traficul de ființe umane este un fenomen global – o industrie care generează miliarde în profit, obținut pe baza suferinței persoanelor vulnerabile. Astfel, un studiu efectuat în anul 2016 arată că, în orice moment, în lume există aproximativ 40,3 milioane de oameni, victime ale sclaviei moderne, dintre care 24,9 de milioane de oameni sunt supuși muncii forțate, între aceștia 4,8 milioane se află în sectorul exploatării sexuale9.

Privit global, într-un eșantion de 1000 de persoane în lume, 5,4 sunt victime ale sclaviei moderne. Cel mai îngrijorător este faptul că 1 din 4 victime sunt copii, traficați, de regulă, fie în scopul cerșetoriei, fie al exploatării sexuale. Această afacere obscură afectează, în principal, persoanele de sex feminin, dintre care ponderea cea mai mare (peste 99%), fiind victimele industriei sexuale.

Cum este și natural, lumea nu a rămas impasibilă în fața acestui fenomen insidios, ci au fost luate, de-a lungul timpului, măsuri pentru a încerca contracararea acestuia. Totuși, în ciuda progreselor realizate, nu putem afirma cu tărie că ne apropiem de eradicarea traficului de persoane. Or, pentru a putea formula planuri de acțiune coerente, care să conducă la schimbări substanțiale și sustenabile, este nevoie, în primul rând, să înțelegem rădăcinile acestei probleme.

Ei bine, nu credem că este un secret faptul că sărăcia este una dintre principale cauze care determină apariția acestui fenomen. În țări precum Burundi (cea mai săracă țară din lume, unde, în mediul urban, o persoană câștigă mai puțin de 1 dolar/zi10), unii părinți sunt împinși să își vândă proprii copii, doar pentru a putea să își hrănească restul familiei.

Sărăcia și iluzia unui trai mai bun devin unelte în mâinile traficanților, care le folosesc pentru a îi recruta cu ușurință pe cei aflați în rândul persoanelor vulnerabile. Acest lucru devine evident dacă ne uităm la cazul României, una dintre principalele țări de origine pentru persoanele traficate. La nivelul Uniunii Europene, țara noastră oferă unul dintre cele mai mici salarii minime pe economie, ocupând, în același timp, locul I ca și procent al populației expuse riscului sărăciei sau al excluziunii sociale11.

Bineînțeles, strâns legată de sărăcie este și lipsa educației. Persoanele care nu își finalizează studiile nu vor avea orizonturi prea largi în găsirea unui job care să le asigure un trai decent. Mai mult, ei nu își vor cunoaște drepturile fundamentale, nu vor putea discerne între o ofertă de muncă legală și niște promisiuni deșarte și astfel, vor deveni pradă ușoară pentru traficanți. Din nou, cazul României este extrem de relevant, având al treilea cel mai ridicat procent al abandonului școlar în 202012. Astfel, conform raportului Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane (ANITP) din anul 2020, 68.5% din victimele din țara noastră au absolvit cel mult ciclul gimnazial. Acești copii care renunță la studii, alături de cei din sistemul de protecție socială sunt principalele ținte ale traficanților, fiind, din păcate, victime prea ușor de manipulat.

În afara celor două cauze majore, sărăcia și lipsa educației, sunt și alți factori care determină proliferarea fenomenului traficului de ființe umane, printre aceștia numărându-se: violența domestică, condițiile precare din centrele de plasament, migrația tot mai accentuată și ineficiența măsurilor luate de autorități.

Toate acestea relevă o realitate tristă, dar care explică, într-un mod transparent, motivul pentru care țara noastră este atât de puternic afectată de fenomenul traficului de persoane.

2.3. Digitalizarea și globalizarea – avantaje în recrutarea victimelor

În secolul vitezei, pericolele se află mai aproape decât ne imaginăm. Informația poate fi folosită în două sensuri, atât pentru a aduce un impact pozitiv, cât și un impact negativ asupra societății.

Traficanții de persoane știu că tehnologia operează și în avantajul lor, victimele fiind mai ușor de atras. Rețelele de socializare sunt unele din mediile folosite cel mai frecvent de acești ”recrutori”. Mediul online este locul unde fiecare poate să fie cine își dorește să fie, anonimitatea fiind unul dintre principalele avantaje ale acestor platforme.

Traficul de ființe umane există pentru că acolo unde este cerere, întotdeauna va exista și ofertă. Cererea este cea care alimentează și ține în viață acest fenomen întunecat13. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a tras un semnal de alarmă privind operativitatea luării unor măsuri pe termen lung de natură să conducă la scăderea cererii pe piață. Sarcina nu este deloc ușoară, legiuitorul trebuie să creeze noi metode, pe lângă cele folosite până acum (înăsprirea drastică a sancțiunilor, plata daunelor, oprobiul public) pentru a lupta împotriva uneia dintre cele mai profitabile industrii la nivel global, cu o cifră de afaceri de peste 150 miliarde de dolari14.

În continuarea acestei lucrări, vom analiza legislația și practica judiciară în domeniu, identificând apoi potențiale soluții ce ar contribui la combaterea traficului de persoane și la asigurarea unei mai bune protecții a victimelor.

3. Interpretarea legislației și a practicii judiciare în domeniu

Legislația în materie penală are un rol important în a stăvili săvârșirea infracțiunilor. Anul 2010 a fost punctul culminant, momentul în care acest fenomen a luat amploare peste tot în Europa, fiind înregistrată o creștere a numărului de condamnări cu aproape 30% pe spațiul bătrânului continent. Criza a fost urmată de un număr impresionant de conferințe internaționale dedicate combaterii acestei realități sumbre și concretizate printr-o serie de reglementări stricte, axate pe măsuri pentru descurajarea cererii, precum și întărirea controalelor la frontieră15.

În plan internațional, importante contribuții pentru protecția victimelor în domeniul traficului de persoane au fost aduse prin documente precum Protocolul de la Palermo16, Directiva UE 2011/3617 sau Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane18. Aceasta din urmă introduce elemente importante, cum ar fi mecanismul de monitorizare construit pe doi piloni: Grupul de experți pentru lupta împotriva traficului de ființe umane (GRETA) și Comitetul Părților. O nouă inițiativă europeană, care trebuie menționată este strategia elaborată de Comisia Europeană care vizează prevenirea traficului de persoane, destrămarea activităților infracționale, dar și protejarea și sprijinirea victimelor. Toate acestea relevă eforturile întreprinse la nivelul continentului pentru a eradica acest fenomen și a acorda o protecție sporită victimelor.

La nivelul țării noastre, Codul penal din 1969 nu prevedea expres infracțiunea de trafic de persoane, aceasta fiind analizată printr-o lege specială19, mai precis la art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane 20.

Astăzi, Codul penal reglementează la nivel primar infracțiunea de ”trafic de persoane”, ca fiind recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia21 și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Săvârșirea faptei de către un funcționar public constituie o circumstanță agravantă, limitele pedepsei majorându-se, fapta fiind pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani. În plus, legiuitorul reglementează într-un articol distinct traficul de minori, stabilindu-i limite speciale de pedeapsă, respectiv aplicarea pedepsei închisorii de la 5 la 10 ani (de la 7 la 12 ani, în anumite condiții expres prevăzute de lege22).

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare este cea care reglementează cadrul general privind măsurile luate pe plan intern în vederea prevenirii și combaterii traficului de ființe umane, incluzând dispoziții referitoare la protecția și asistența victimelor. Astfel, conform Capitolul V al acestei legi protecția fizică a victimelor este asigurată de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), pe când suportul psihologic și asistența necesară integrării sociale vor fi asigurate de către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, în cooperare cu instituțiile interesate, dar și de către ONG-uri, organizații internaționale și reprezentanți ai societății civile angajați în activitatea de protecție și asistare a victimelor traficului de persoane.

Aceste instituții și organizații vor colabora, conform legii, în aplicarea Mecanismului național de identificare și referire a victimelor traficului de ființe umane.

Monitorizarea implementării mecanismului revine ANITP, aceasta îndeplinind rolul de raportor național, fiind responsabilă cu colectarea datelor de la actorii guvernamentali și neguvernamentali care luptă împotriva traficului de ființe umane23.

ANITP statuează în cadrul strategiei sale naționale în vigoare24 obiective precum: creşterea nivelului de informare a populaţiei, reducerea factorilor de risc, îmbunătăţirea calităţii protecţiei şi asistenţei acordate victimelor în vederea reintegrării sociale, sporirea capacităţii sistemului de asistenţă socială și creşterea gradului de participare a victimelor traficului de persoane în procesul penal.

În conformitate cu prevederile Legii asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, victimele traficului de persoane au acces la servicii sociale gratuite, acordate de furnizori publici sau privați, ce au ca și scop reintegrarea socială a victimelor. În completarea acestor dispoziții legale, întâlnim Legea nr. 211/2004, cu modificările și completările ulterioare, ce cuprinde măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor.

Printre serviciile de sprijin și protecție acordate victimelor se numără, de pildă: consilierea psihologică, serviciile de reinserție socială sau informațiile cu privire la drepturile victimelor și la rolul acestora în cadrul procedurilor penale. Cu toate acestea, raportul ANITP din anul 2020 arată că mai puțin de 50% din victime au beneficiat, în concret, de aceste servicii25.

Recent, în domeniul protecției minorilor, victime ale traficului de persoane, a fost emis Ordinul Ministrului muncii și protecției sociale nr. 1335/2020 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale cu cazare, organizate ca centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru copiii, victime ale acestui fenomen. Prin intermediul acestuia au fost aprobate standardele minime de calitate ale condițiilor ce trebuie asigurate copiilor, victime ale traficului de persoane în sistem rezidențial (de pildă: măsuri necesare împiedicării contactării copilului de către persoane implicate în traficarea lui, asigurarea nevoilor curente, asistență pentru sănătate, integrarea în noul mediu de viață, administrarea periodică a unei baze de date a victimelor etc.).

Referitor la practica judiciară în acest domeniu, putem observa, conform Raportului privind traficul de persoane (2020)26, faptul că numărul de traficanți condamnați de către instanțele țării noastre a crescut de la 120 în 2019 la 142 în 2020. Majorității le-au fost aplicate pedepse cu închisoarea, durata variind între 1 și 12 ani și doar 29 dintre traficanți au primit sentințe cu suspendare. Cuantumul pedepselor prevăzute în legislația noastră se încadrează în limitele întâlnite la nivel european. Cu titlu de exemplu, în Franța, conform Codului penal, traficul de persoane se pedepsește cu 7 ani închisoare și cu amendă de 150.000 euro27, iar în Spania cu închisoare de la 5 la 8 ani28.

Jurisprudența instanțelor din România relevă, de asemenea, faptul că pedepsele aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptelor săvârșite. Celebra speță a sclavilor din comuna argeșeană Berevoiești detaliază cazurile a zeci de persoane traficate în baza unor promisiuni mincinoase precum asigurarea unui loc de muncă, cazare și mâncare. Victimele lucrau inițial ca zilieri pentru inculpați, aceștia din urmă profitând de situațiile materiale precare ale persoanelor vătămate, impunându-le, treptat, condiții din ce în ce mai greu de suportat (constrânși să cerșească, ținuți în frig și înfometați). Ulterior, victimelor nu li se mai permitea să plece, fiind amenințate, lovite cu obiecte contondente sau chiar încuiate în casa inculpaților, pentru a li se menține o stare acută de teamă. Perchezițiile realizate de procurorii DIICOT Pitești au condus la destructurarea acestui grup infracțional organizat specializat în traficul de persoane, iar prin sentința definitivă pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cei 7 inculpați au fost condamnați la pedepse cuprinse între 5 ani și 8 luni și 15 ani și 8 luni de închisoare cu executare29.

Cu toate acestea, violența și abuzurile de nedescris la care victimele au fost supuse au cauzat daune fizice și morale, de multe ori, ireparabile, iar două dintre persoanele salvate au decedat în perioada ulterioară eliberării lor.

Or, acest lucru relevă, credem noi, faptul că, în ciuda aplicării unor sentințe dure de către instanțe, măsurile întreprinse de autorități, în vederea protejării victimelor traficului de persoane și a sclaviei moderne nu sunt suficient de eficiente.

4. Perspective pentru viitor asupra acestui fenomen

Orice afacere de pe piață, chiar și una obscură, precum fenomenul traficului de persoane se bazează pe raportul dintre cerere și ofertă. Mentalitatea primitivă, lipsa unei evoluții sociale, puterea economică determină cererea, iar oferta nu va întârzia să apară. Situațiile limită îi împing pe oameni să ia alegeri necugetate și să ajungă, fără să-și dea seama într-o industrie în care omul este obiect de schimb.

Supraviețuitorii sunt actorii cheie în lupta împotriva traficului de persoane. De-a lungul acestui capitol ne vom concentra atenția pe creionarea unor măsuri de protecție cât mai eficiente pentru victimele acestui fenomen.

Fiecare persoană are o valoare și nimeni nu ar trebui să ajungă vreodată monedă de schimb.

4.1 Soluții propuse pentru asigurarea unei mai bune protecții a victimelor

Din prezentarea anterioară, este ușor de remarcat că traficul de ființe umane este o problemă extrem de complexă, care afectează, într-o mai mare sau mai mică măsură întreaga lume. În ultimele decenii, au fost întreprinse eforturi substanțiale pentru a stăvili și eventual a eradica acest fenomen. Totuși, progresul pare să fi stagnat, cel puțin în țara noastră, iar victimele continuă să fie extrem de vulnerabile, protecția ce le este acordată fiind, de multe ori, insuficientă.

În opinia noastră, este nevoie de soluții interconectate, de o colaborare între mediul public și cel privat, de natură să suplinească eventualele lipsuri bugetare și să ofere o paletă de opțiuni mai largă și poate, mai accesibilă pentru supraviețuitori.

Alocarea mai multor resurse financiare pentru centrele de asistență socială care găzduiesc victimele traficului de persoane va favoriza îmbunătățirea semnificativă a condițiilor existente. Credem noi ca aceasta ar fi o modalitate foarte bună pentru a determina integrarea mai multor victime în sistemul de asistență socială. Prin eforturi sistematice, s-ar putea reuși depășirea pragului de 50% menționat anterior, al victimelor care beneficiază de suport.

Mai mult, considerăm necesară înființarea unor grupuri de suport, conduse de experți în domeniul consilierii victimelor traficului de ființe umane. Aceste grupuri ar trebui sa fie anonime, niște spații sigure în care victimele ar putea beneficia de ajutorul de care au nevoie, cât timp este necesar. De multe ori, chiar victimele aleg să se izoleze și refuză participarea la astfel de inițiative, căci sentimentul de rușine și stigma asociate cu acest fenomen sunt extrem de puternice într-o societate conservatoare precum cea a țării noastre. Rănile sufletești nu se văd și de aceea, ele sunt cel mai greu de reparat. Or, astfel de grupuri ar putea rezolva parte din problemă, oferind sprijin prin crearea unei comunități unite a supraviețuitorilor.

Cu toate acestea, astfel de măsuri nu pot fi suficiente, în lipsa asigurării unei reintegrări în societate. La nivel legislativ, aceasta este prevăzută, așa cum am prezentat anterior, însă asistența acordată este minimă. În continuare, printre principalele cauze, care împing persoanele în brațele traficanților sunt sărăcia și lipsa de educație. În absența unor mecanisme care să ajute la ameliorarea acestora, victimele rămân în continuare expuse riscului de a fi traficate din nou. Astfel, noi am propune, drept soluție, facilitarea accesului persoanelor traficate la o serie de cursuri destinate calificării profesionale, de natură să ajute victimele în procesul dobândirii, respectiv redobândirii independenței financiare care să le redeschidă calea către o viață normală.

Un trend pe care îl putem observa în alte state este dezvoltarea antreprenoriatului social. Acesta este modalitatea mediului privat de a dezvolta afaceri profitabile, contribuind în același timp la remedierea unor probleme de ordin social. Astfel de afaceri ar putea contribui la integrarea pe piața muncii a persoanelor traficate, angajându-le în mod prioritar pe posturile pentru care acestea sunt calificate. În acest mod, eforturile statului de a asigura accesul la cursuri ar putea da roade mult mai rapid, atunci când ar exista și oferte de angajare disponibile pe piața muncii, prin intermediul unei coordonări a eforturilor cu mediul privat. Dovada că astfel de metode au dat roade sunt companii precum Partnership for Freedom30 (SUA), Polaris31 (SUA) și Savhera32 (India).

Tehnologia este un instrument cu un potențial uriaș. Traficanții nu au ezitat în folosirea acesteia pentru facilitarea procesului de recrutare a victimelor. Totuși, aceasta poate fi și o unealtă de preț și în mâinile statului pentru dezvoltarea unor metode eficiente de ajutorare a victimelor. Astfel, dezvoltarea unei platforme online dedicată victimelor ar putea avea un impact puternic. Aceasta ar putea facilita accesul la psihologi și la un serviciu de chat disponibil non-stop, în plus, ar putea acționa ca un centralizator al cursurilor de calificare profesională, dar și al joburilor disponibile odată cu finalizarea lor. Platforma aceasta ar putea fi realizată tot prin parteneriat cu mediul privat, un exemplu fiind ONG-ul Code for Romania, care a contribuit în ultimii ani la dezvoltarea unor platforme similare.

Însă, credem noi, aceste măsuri nu vor putea fi suficiente în lipsa unor eforturi coordonate adresate persoanelor vulnerabile acestui fenomen. Propunem realizarea unor workshopuri pentru conștientizarea acestor pericole, destinate persoanelor din medii defavorizate, ele fiind cele mai expuse riscului ”sclaviei moderne”. De asemenea, organizarea de traininguri pentru organele de poliție sau pentru persoanele care lucrează în sistemul de asistență socială în vederea recunoașterii semnelor unor potențiale cazuri de trafic de persoane ar fi cu siguranță utile. Astfel de inițiative au fost derulate în anul 2020 de către ONG-ul eLiberare, care a organizat traininguri pentru aproximativ 300 de angajați ai DGASPC din toată țara33. În plus, ANITP a făcut demersuri pentru a spori numărul de cazuri raportate, operând o linie telefonică unde se pot raporta suspiciuni de trafic de persoane, dar, în anul 2019, a primit doar 7 apeluri. Asemenea inițiative constituie, fără îndoială, pași importanți în lupta împotriva traficului de persoane în România, dar pentru a le spori impactul este nevoie de acțiuni de o amploare mai mare, mai bine coordonate, atât din mediul privat, cât și din mediul public.

Campanii care să sporească gradul de conștientizare a prevalenței acestui fenomen în țara noastră au fost și continuă să fie indispensabile în stăvilirea sa. Impactul și dramele cauzate de acesta vor rămâne mereu întipărite în trecut, dar fiecăruia dintre noi îi revine datoria morală de a îmbunătăți viitorul.

4.2. Refugiații și pandemia – cauze de îngrijorare pentru viitor

Nu credem că este o exagerare afirmația conform căreia societatea, așa cum o cunoaștem, a fost zguduită din temelii, în ultimii ani. Pandemia a determinat o exacerbare a unor probleme deja pregnante în țara noastră. Abandonul școlar a crescut în mediul rural, rata șomajului a crescut și ea, iar o nouă criză economică ne bate la ușă. Or, acestea constituie unele dintre principale cauze ale traficului de ființe umane, după cum am prezentat și noi în prealabil.

În plus, conflictul armat din Ucraina a dat naștere unor drame inimaginabile, declanșând o criză umanitară de proporții colosale. Conform ultimelor estimări oficiale, aproximativ 4 milioane de refugiați vor fi forțați să-și părăsească țara, marea majoritate femei și copii34. Suficient de mulți vor opta, probabil, să rămână în țara noastră. Cu tot ce le-a mai rămas înghesuit într-o valiză, într-o țară a cărei limbă majoritatea nu o cunosc, traumele lor psihologice îi transformă în ținte perfecte pentru traficanții de ființe umane. Or, aceștia din urmă sunt experți în a profita de pe urma disperării persoanelor vulnerabile, după cum istoria recentă a relevat în cazul refugiaților din Siria.

Toate acestea contribuie la o imagine destul de sumbră a viitorului, în care numărul de victime al traficului de persoane ar putea crește considerabil. Mai mult decât oricând este nevoie de luarea unor măsuri potrivite, timpurii, care să anticipeze și să limiteze impactul negativ al acestor șocuri sistemice. În lumina celor prezentate, în secțiunea finală a acestei lucrări, vom oferi o propunere de lege ferenda care, credem noi, ar servi ca o modalitate prin care legiuitorul ar putea răspunde cu promptitudine acestor provocări.

4.3 Propunere de lege ferenda

În demersul nostru de a contura o legislație performantă și de a ne face aduce contribuția în crearea unei lumi mai sigure prin protecția potențialelor victime propunem modificarea art. 21035 din Codul penal și introducerea unui element circumstanțial agravant. Acesta ar conduce la descurajarea persoanelor interesate să comită fapte ce constituie infracțiuni de tipul traficului și exploatării persoanelor vulnerabile și, în special, la diminuarea numărului victimelor provenind dintre refugiați, categorie de persoane pe care noi o considerăm extrem de vulnerabilă.

Pe măsură ce conflictul armat aflat în plină desfășurare la granițele noastre se prelungește, fluxul de refugiați care intră în țara noastră crește. Multe dintre aceste persoane nu vor mai avea o casă la care să se poată întoarce nici după ce ostilitățile vor lua sfârșit. În aceste circumstanțe nefaste, există o probabilitate mare ca unii dintre aceștia să se stabilească în țara noastră.

Într-o societate în care criza economică abia începe să se facă simțită, considerăm această criză a refugiaților aflată în plină desfășurare ca fiind o reală Cutie a Pandorei în ceea ce privește fenomenul traficului de persoane. Consecințele deschiderii sale au potențialul de a conduce la o creștere semnificativă a numărului de victime al traficului de persoane din țara noastră. Or, aceasta ar putea conduce la anularea multora dintre progresele înregistrate în ultimii ani și ar conduce România către un regres în materia traficului de persoane.

Considerăm noi că acțiunea legiuitorului ar fi oportună pentru a putea preîntâmpina acest tablou obscur din a se adeveri.

. Astfel, în lumina celor expuse mai sus, propunem modificarea art. 210 alin. (2) din Codul penal după cum urmează: ”Traficul de persoane se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:

  1. fapta a fost săvârșită asupra unui refugiat36;
  2. fapta a fost săvârşită de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu”.

Avem speranța că, în urma adoptării unei legislații mai stricte, cazurile de nerespectare a dispozițiilor legale vor fi mai rare și într-un final, prevenția va depăși protecția.

Așadar, după cum am evidențiat în cuprinsul acestei lucrări, pârghiile necesare există și depinde de fiecare dintre noi să contribuim, în ce măsură putem, la conturarea unei lumi în care sclavia ține de trecut.

Traficul de ființe umane este o formă modernă de sclavie, într-o lume vulnerabilă, iar atingerea progresului social ține de acțiunile fiecăruia dintre noi deoarece noi suntem cei care avem puterea de a contura lumea în care trăim. Eforturile noastre coordonate pot contribui la dezvoltarea unei societăți în care respectul pentru ființa umană primează.

Bibliografie:

Acte normative

    1. Codul penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 01 februarie 2014
    2. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane
    3. Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor
    4. Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale
    5. Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (Protocolul de la Palermo, 2000)
    6. Convenția din 16 mai 2005 a Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, publicat în Monitorul Oficial nr. 622 din 19 iulie 2006
    7. Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului – eur-lex.europa.eu

 

Lucrări științifice și articole de specialitate

    1. T.Manea (coord.), G.Șologon, Traficul de ființe umane și exploatarea persoanelor vulnerabile, Editura Hamangiu, București. Lucrarea este în curs de apariție, trimiterea am făcut-o la descrierea acesteia așa cum se regăsește pe pagina editurii, a se vedea www.hamangiu.ro.
    2. L.King, Drept internațional și traficul de persoane, Topical Research Digest: Drepturile omului și traficul de persoane – sherloc.unodc.org
    3. D. Brewer, Globalizarea și traficul de persoane, Topical Research Digest: Drepturile omului și traficul de persoane – web.archive.org
    4. V.Cioclei în C. Bodoroncea,V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu și F.-M. Vasile, Codul penal Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București,2014, p.438
    5. I. Muraru, Gh. Iancu, Drepturile, Libertățile și Îndatoririle Constituționale, Editura Institutului Român pentru Drepturile Omului, 1992, p. 9

Rapoarte

    1. Raport global asupra traficului de persoane în 2020 – Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), New York, 2020 – www.unodc.org [accesat la 13.03.2022]
    2. Raport privind traficul de persoane, iunie 2021, Departamentul de Stat, SUA – www.state.gov [accesat la 13.03.2022]
    3. Raport privind traficul de persoane (2020), Ambasada SUA în România – ro.usembassy.gov [accesat la 13.03.2022]
    4. Raportul asupra traficului de persoane în Franța în anul 2021, Oficul pentru monitorizarea și combaterea traficului de persoane – www.state.gov [accesat la 13.03.2022]
    5. Raport de evaluare România, ”Accesul la justiție și căi de atac eficiente pentru victimele traficului de persoane”, GRETA, 3 iunie 2021 – rm.coe.int [accesat la 13.03.2022]
    6. Raport anual privind fenomenul traficului de persoane în anul 2020, ANITP, București, 2021 – anitp.mai.gov.ro [accesat la 13.03.2022]

Surse online

    1. Munca forțată, sclavia și traficul de ființe umane”, Organizația Internațională a Muncii – wwww.ilo.org [accesat la 13.03.2022]
    2. Un punct de cotitură în discuția împotriva traficului – OSCE lansează o solicitare privind confruntarea cu cererea care alimentează exploatarea sexuală”, Vienna, 15 iunie 2021 – www.osce.org [accesat la 13.03.2022]
    3. Traficul de ființe umane” – www.statpearls.com [accesat la 13.03.2022]
    4. Statistică UNODC privind numărul total de condamnări referitoare la traficul de ființe umane din întreaga lume din 2007 și până în 2020 – www.statista.com [accesat la 13.03.2022]
    5. Programe de securitate socială în întreaga lume: Africa, 2019 – Burundi” – www.ssa.gov[accesat la 13.03.2022]
    6. Una din cinci persoane aflate în UE este expusă riscului sărăciei sau al excluziunii sociale” – www.ec.europa.eu [accesat la 13.03.2022]
    7. Părăsirea timpurie a educației și formării profesionale” – www.ec.europa.eu[accesat la 13.03.2022]
    8. Raport GRETA: România este ţară de origine a victimelor traficului de fiinţe umane”, 3 iunie 2016 – www.juridice.ro [accesat la 13.03.2022]
    9. Ce alimentează traficul de persoane?” – Hannah Gould, UNICEF SUA , 13 ianuarie 2017 – www.unicefusa.org [accesat la 13.03.2022]
    10. Combaterea traficului de persoane: o nouă strategie axată pe prevenire, pe destrămarea activităților infracționale și pe consolidarea capacității de acțiune a victimelor”, Comisia Europeană, Comunicat de presă, 14 aprilie 2021, Bruxelles – ec.europa.eu [accesat la 13.03.2022]
    11. Programe și strategii” – anitp.mai.gov.ro [accesat la 13.03.2022]
    12. Acte normative care reglementează organizarea și funcționarea ANITP” – anitp.mai.gov.ro [accesat la 13.03.2022]
    13. Luptând împotriva cruzimii traficului de persoane, antreprenorii sociali creează noi modele pentru a ajuta victimele” , Tom Watson, 11 ianuarie 2014 – www.forbes.com [accesat la 13.03.2022]
    14. 7 organizații non-profit care conduc luptă împotriva traficului de persoane”, Norah Stevens-Kittner, 5 ianuarie 2021 – www.salesforce.org [accesat la 13.03.2022]

1 T.Manea (coord.), G.Șologon, Traficul de ființe umane și exploatarea persoanelor vulnerabile, Editura Hamangiu, București. Lucrarea este în curs de apariție, trimiterea am făcut-o la descrierea acesteia așa cum se regăsește pe pagina editurii, a se vedea www.hamangiu.ro.

2 M. Vidaicu, I. Dolea, Combaterea traficului de ființe umane (drept material și drept procesual), Editura Institutului Național al Justiției, Chișinău, 2009

3 Conform unei statistici UNODC privind numărul total de condamnări referitoare la traficul de ființe umane din întreaga lume din 2007 și până în 2020 – www.statista.com [accesat la 13.03.2022]

4 Idem.; UNODC (United Nations Office on Drugs and Crime) – Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate

5 Raport de activitate 2021 DIICOT, București, 28 februarie 2022 – www.diicot.ro [accesat la 13.03.2022]

6 I. Muraru, Gh. Iancu, Drepturile, Libertățile și Îndatoririle Constituționale, Editura Institutului Român pentru Drepturile Omului, 1992, p. 9

7 Constituția României statuează în art. 22 alin. (1) și (2): ”(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.”

8 Raportul asupra traficului de persoane în Franța în anul 2021, Oficiul pentru monitorizarea și combaterea traficului de persoane – www.state.gov [accesat la 13.03.2022]

9 ”Munca forțată, sclavia și traficul de ființe umane”, Organizația Internațională a Muncii – www.ilo.org [accesat la 13.03.2022]

10 ”Programe de securitate socială în întreaga lume: Africa, 2019 – Burundi” – www.ssa.gov [accesat la 13.03.2022]

11 ”Una din cinci persoane aflate în UE este expusă riscului sărăciei sau al excluziunii sociale” – www.ec.europa.eu [accesat la 13.03.2022]

12 ”Părăsirea timpurie a educației și formării profesionale” – www.ec.europa.eu [accesat la 13.03.2022]

13 ”Un punct de cotitură în discuția împotriva traficului – OSCE lansează o solicitare privind confruntarea cu cererea care alimentează exploatarea sexuală”, Viena, 15 iunie 2021 www.osce.org [accesat la 13.03.2022]

14 ”Traficul de ființe umane” – www.statpearls.com [accesat la 13.03.2022]

15 Conform reglementărilor cuprinse în capitolul II – ”Prevenirea, cooperarea și alte măsuri” din Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane

16 Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate publicat în M.Of. nr. 813/8, noi. 2002

17 Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului – eur-lex.europa.eu

18 Convenția din 16 mai 2005 a Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, publicat în Monitorul Oficial nr. 622 din 19 iulie 2006

19 V.Cioclei în C. Bodoroncea,V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu și F.-M. Vasile, Codul penal Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București,2014, p.438

20 Versiunea din 16 octombrie 2005 a art. 12 cuprindea următoarea reglementare a infracțiunii de trafic de persoane: ”(1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună; b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

21 Conform art. 210 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 intrată în vigoare la 1 februarie 2014.

22 Conform art. 211 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 intrată în vigoare la 1 februarie 2014.

24 Strategia națională din 31 octombrie 2018 împotriva traficului de persoane pentru perioada 2018-2022

25 Raport anual privind fenomenul traficului de persoane în anul 2020, ANITP, București, 2021 – anitp.mai.gov.ro [accesat la 13.03.2022]

26 Raport privind traficul de persoane (2020), Ambasada SUA în România – ro.usembassy.gov [accesat la 13.03.2022]

27 În conformitate cu prevederile art. 225-4-1 I alin. (4), Codul penal al Republicii Franceze, http://codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Franta-RO.html [accesat la 13.03.2022]

28 În conformitate cu prevederile art. 177 bis alin. (1), Codul penal al Regatului Spaniei, http://codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Spania-RO.html [accesat la 13.03.2022]

29 Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Deciziei nr. 1174/A/2018 din 19 decembrie 2018 -rolii.ro [accesat la 21.03.2022]

30 partnershipforfreedom.org [accesat la 13.03.2022]

31 polarisproject.org [accesat la 13.03.2022]

32 www.savhera.com [accesat la 13.03.2022]

33 ”Raport anual eLiberare 2020” – www. issuu.com [accesat la 13.03.2022]

34 Situația refugiaților din Ucraina, Operational Data Portal – data2.unhcr.org [accesat la 13.03.2022]

35 Reglementarea în vigoare privind traficului de persoane din Codul penal este: ”(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită: a)prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b)profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; c)prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2)Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani. (3)Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

36 Conform Convenției de la Geneva din 1951, art. 1, Secția A, alin. (2), definiția termenului de refugiat este oricare persoană care: ”în urma […] unor temeri justificate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se află în afara țării a cărei cetățenie o are și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări; sau care, neavând nici o cetățenie și găsindu‑se în afara țării în care avea reședința obișnuită […], nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă”

and