Deși prin natura lor legile protejează ființa ca membru al societății, parte integrantă a unui tot unitar care prin imaginația umană reușește de-a lungul timpului să nască raporturi juridice atent reglementate de ramurile mari ale justiției, există totuși, părți ale dreptului ce apără omul din interior, protejându-i sănătatea, și dezvoltându-se direct proporțional cu tendințele în materie de consum.
Dreptul alimentar are ca puncte de reper în ceea ce marchează începuturile sale două momente-cheie: apariția encefalopatiei spongiforme bovine, cunoscută si drep boala vacii nebune în preajma anilor 90’ și haosul provocat de acest eveniment în lumea justiției, total nepregătită la acea vreme pentru a-l înfrunta. Marcant pentru construcția fundației Dreptului alimentar a fost și interesul crescut asupra modificărilor genetice ce se prezintă drept o componentă din ce în ce mai des întâlnită în viața omului secolului XXI.
Când vorbim despre aspectele ce țin de definirea Dreptului alimentar, vorbim implicit de actorii implicați direct și indirect, siguranța producției și comercializării alimentelor, factorii chimici și biologici implicați în procesul de fabricare, efectele pe care le au alimentele asupra consumatorilor, cât si etica față de factorii externi producției, dezvoltarea protecției față de consumator, față de animale și de sănătatea lor, față de mediu și de plante, practica si comerțul etic, mișcarea liberă a bunurilor mobile, standarele internaționale apărute prin colaborarea între state, precum și măsuri preventive pentru adoptarea de viitoare legi. Deci, cu toate că pare un domeniu restrictiv, înțelgerea și dezvoltarea teoretică în materie de producție și comercializare alimentară, este doar o altă “scuză” pentru elementele enumerate mai sus de a-și găsi rădăcini în studiul acestei arii și de a profita de pe urma ei.
Fiind încă un domeniu de studiu destul de precar abordat de juriști, există o oarecare idee asupra a ceea ce ar trebui protejat prin lege, însă nu este completă, unul din cele mai bune exemple fiind art.14 al Legii nr.178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 pentru stabilirea cerințelor generale ale legislației alimentare, care conceptualizează ideea de “nesigur” drept orice aliment “nedestinat consumului uman” sau care ”dăunează sănătății”, dând naștere unei discuții privind faptul că există mai multe victime ale unei diete precare, care nu conține neapărat alimente dăunătoare sănătății sau nedestinate consumului uman, decât victime a bolilor contactate prin alimente, dar și asupra faptului că nu este abordat subiectul efectelor de lungă durată a potențialului alimentelor sigure pentru consum din punct de vedere legal, de a duce la boli precum cancerul, diabetul, atacul cerebral sau probleme cu inima. Având în vedere că termenul de “nutritiv” nu poate fi standardizat, neavând posibilitatea de a-i oferi un spectru de valori în care să se încadreze, piața va conține atât alimente etichetabile drept “sănătoase” cât și alimente care devin nocive pentru om. Astfel, legea considera mai periculos pentru om un pahar de lapte expirat decât o un aliment indulcit cu sirop de glucoza, cunoscut pentru problemele de sănătate pe care le poate crea. Cadrul juridic pare mai degrabă să țintească asupra îndeplinirii rapide a unui țel stabilit, decât asupra găsirii unor soluții de lungă durată gândite să toate părțile implicate, de la producător la furnizor și până la ce ajunge pe masa consumatorului.
Domeniul Dreptului alimentar tinde spre a rezolva probleme de fațada, precum etichetarea produselor, sau stabilirea unui sistem de măsurare comun în țările europene, și uită, de cele mai multe ori, de principala problemă: alimentația deficitară. Este imposibil de a ne opune globalizării și mișcării libere a produselor, sub toate aspectele pe care le însumează, fie că vorbim de avantajele de a primi colete din orice colț al lumii, sau dezavantajele de a introduce cetățenii la factori externi vicioși, precum mâncarea procesată provenită din zone de comerț ieftine sau lanțurile de fast-food ce par că deservesc o plasă de siguranță în dieta a milioane de oameni. Pe lângă valul imens de E-uri și grăsimi trans aduse de globalizare, la o simplă privire într-un supermarket vom observa un amalgam de ambalaje colorate, care în dorința lor de a câștiga clientul, ascund produsul foarte bine, motiv pentru care, de foarte multe ori, ajungem să vedem ce am cumpărat abia când este pus pe masa, acasă. Acesta fiind doar un alt aspect pe care îl vedem ignorat, și care, fiind rezolvat ar duce la conștientizarea clientului asupra a ceea ce cumpără și ce urmează să consume.
Concluzionând, alimentația este un aspect al vietii umane care merită și este necesar să aibă un cadru juridic destul de dezvoltat care să nu servească doar la a comemora greșeli ale trecutului prin legi fără efecte de lungă durată, soluții-pansament pentru erori judiciare, ci să proiecteze deciziile luate astăzi pentru generația cotidiană către efectul pe care îl vor avea în câteva zeci de ani.