Tribunalul Ilfov a îmbogățit jurisprudența în domeniul reparării prejudiciului ce rezultă din răspunderea delictuală, mai exact din răspunderea delictuală pentru prejudicii corporale. Instanța a pronunțat o hotărâre prin care a obligat pârâtul la plata unei sume totale de 75.000 de Euro sub formă de daune morale către rudele defunctului, alături de sumele datorate cu titlul de daune materiale.

În fapt, tribunalul a reținut că pârâtul, în timp ce conducea autoturismul propriu, a pierdut controlul direcției de mers și a intrat pe contrasens unde a lovit camionul condus de victimă, rezultând decesul acesteia. Prin prezenta acțiune, reclamanții – rudele victimei decedate în accident – solicită repararea prejudiciului afectiv cauzat.

Examinând îndeplinirea condițiilor în prezența cărora poate fi angajată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instanța a reținut că în speță sunt întrunite cumulativ aceste condiții, respectiv:
există o faptă ilicită constând în producerea accidentului rutier, prin fapta ilicită a fost produs un prejudiciu nepatrimonial prin ricoșeu cauzat victimelor indirecte, creat prin decesul unei rude apropiate, există legătură de cauzalitate între dinamica producerii accidentului și prejudiciul creat, nefiind prezentată o altă situație de fapt contrară celei deja stabilite, iar fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție sub forma culpei, forma de vinovăție neavând însă relevanță în cauză în ceea ce privește atragerea răspunderii civile delictuale, care este angajată pentru culpa cea mai simplă.

Fiind în fața situației în care atingerile aduse corpului uman au avut ca urmare decesul victimei, în speță este incidentă repararea prejudiciilor cauzate prin ricoșeu victimei sau victimelor indirecte, regulile aplicabile fiind stabilite prin prevederile art. 1390 – art. 1392 C.civ.. Prejudiciile cauzate prin ricoșeu sunt prejudiciile suferite de terțe persoane, victime indirecte, cauzate acestora de prejudiciul inițial provocat direct și nemijlocit victimei imediate prin fapta ilicită.  Acest tip de prejudicii prezină două componente, respectiv cel patrimonial și cel nepatrimonial. Astfel, instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Instanța a obligat pârâta să plătească cu titlu de daune morale suma de 20.000 euro către  reclamanta soție, suma de 30.000 euro către reclamanta fiică, suma de 10.000 euro către reclamanta mamă, suma de 10.000 euro către reclamantul tată și suma de 5.000 euro către reclamantul frate, precum și dobânda legală ce se va calcula de la data rămânerii definitive și până la data plății efective a debitelor principale.

Îndepărtându-ne de la datele speței, doctrina, în conformitate cu textele legale prevede că, în cazul vătămării ingrității corporale sau a sănătății, despăgubirile trebuie să cuprindă, după caz, câștigul din muncă de care victima a fost lipsită, cheltuielile aferente îngrijirii medicale, precum și cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață.

O distincție importantă este făcută în legătură cu vârsta victimei. Astfel, dacă victima este majoră, conform art. 1388 (1), despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească.
Dacă cel care a suferit vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii este un minor, conform art. 1389, despăgubirea stabilită va fi datorată de la data când, în mod normal, minorul şi-ar fi terminat pregătirea profesională pe care o primea. Până la acea dată, dacă minorul avea un câştig la momentul vătămării, despăgubirea se va stabili pe baza câştigului de care a fost lipsit, iar dacă nu avea un câştig, potrivit dispoziţiilor Art. 1388, care se aplică în mod corespunzător. Această din urmă despăgubire va fi datorată de la data când minorul a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă.

(Decizia nr. 3389/ 2019 din 23-10-2019 pronunțată de Secția Civilă a Tribunalul Ilfov având ca obiect pretenții)


http://www.rolii.ro/hotarari/5dd0b402e49009481500004d