1. Introducere
Cum ne influențează viața noile tehnologii?
Inovația tehnologică este o constantă a secolului XXI și marchează trecerea către paradisul digital. Noile tehnologii sunt pregătite să cucerească lumea și să modifice realitatea pe care o cunoșteam până acum. De la cryptomonede, tehnologia block-chain, realitatea virtuală, calculatoare de tip “quantum” până la inteligența artificială, toate au implicații asupra domeniului juridic, dând naștere diferitelor drepturi și obligații în sarcina subiectelor de drept.
Deși este un domeniu la început de drum, fenomenul digitalizării a luat un avânt considerabil în ultimii ani. Cât de curând se va putea vorbi în mod concret de drepturi digitale[1] și o nouă ramură de drept se va concretiza – dreptul internetului. Reputați specialiști din domeniul juridic fac deja pași semnificativi în acest sens.
Astfel, facultățile de drept din țară încep să își lărgească curricula, introducând în programă noi discipline adaptate generației Z. Există programe de specializare ce tratează arii nou apărute în domeniul juridic privind protecția datelor cu caracter personal și proprietatea intelectuală, dreptul cibernetic sau comerțul electronic.
Anul trecut a fost publicat primul Tratat de criminalitate informatică din România[2], aducând o contribuție semnificativă cu privire la infracțiunile informatice sancționate de noul Cod Penal ori prevăzute în legi penale speciale. Lucrarea domnului avocat dr. George Zlati detaliază în ansamblu trei dintre cele mai întâlnite infracțiuni ale secolului XXI: accesul neautorizat la un sistem informatic (art. 360 C.pen.), frauda informatică (art. 249 C.pen.) și falsul informatic (art. 325 C.pen.).
Dreptul digital cuprinde o sferă vastă de ramuri de drept dezvoltate sau revitalizate prin intermediul Internetului, securitatea cibernetică fiind doar una dintre ele. Clienții solicită asistență juridică în probleme ce țin de domeniul utilizării tehnologiei, iar avocații și practicienii dreptului de pretutindeni trebuie să se adapteze cerințelor pieței.
Inteligența artificială („IA”) reprezintă orice formă de cunoaştere sau informaţie care nu provine de la om, este inteligența care provine de la mașini, care au capacitatea de a imita funcții umane, cum ar fi raționamentul, învățarea, planificarea și creativitatea. Calculatorul primește datele (deja pregătite sau colectate prin intermediul propriilor senzori), le prelucrează și reacționează[3]. Scopul acestei noi tehnologii este simplificarea muncii noastre, a oamenilor prin executarea automată a sarcinilor repetitive pe baza unor algoritmi prestabiliți. Inteligența artificială va domina viitorul. În câțiva ani este foarte probabil să vorbim deja despre ”Imperiul inteligenței artificiale”.
Inteligența artificială este considerată un element central al transformării digitale a societății și a devenit o prioritate pentru Uniunea Europeană. Viitorul este al tehnologiei și este de datoria noastră să ne adaptăm și să îmbrățișăm schimbarea pentru a facilita procesul evolutiv al societății.
2. Revoluția digitalizării în domeniul juridic
Necesitatea integrării tehnologiei bazate pe inteligența artificială s-a constatat în lumea juridică românească odată cu instituirea carantinei impuse de pandemie în luna martie a anului 2020. Sarcini uzuale ale instanțelor de judecată de citare, audiere a martorilor sau a părților sau convocarea organelor publice deliberative locale s-au mutat în sfera muncii online. Odată cu această digitalizare forțată a unei mari părți a lumii juridice, s-a putut constata nevoia de a apela la anumite programe și software-uri pentru a ușura munca juriștilor și a autorităților publice. Spre exemplu, în activitatea avocaților, un program IA bine definit ar putea accesa legislația în vigoare din sursa publicației oficiale și ar putea chiar găsi soluții sau ar putea măcar indica spețe similare care să servească la întocmirea documentelor procedurale necesare susținerii demersului judiciar în interesul clientului.[4]
Digitalizarea a luat locul metodelor clasice inclusiv în activitatea magistraților, cărora li se oferă o serie de programe ce le permit accesul la jurisprudență. Există mai multe astfel de programe informatice dedicate profesioniștilor din domeniul juridic precum ECRIS, EMAP sau Legis.
ECRIS reprezintă o aplicație cu ajutorul căreia fiecare instanță de judecată sau parchet beneficiază de o bază de date ce cuprinde informații despre dosare și hotărârile instanțelor judecătorești integrale (spre deosebire de portalul public, portal.just.ro, unde soluțiile sunt publicate pe scurt). La această platformă au acces magistrații, precum și părțile în proces sau reprezentanții acestora în cauzele care îi privesc direct și sub anumite condiții.
EMAP reprezintă un program adiacent cu ECRIS prin care judecătorii pot accesa jurisprudența altor instanțe (sub condiția ca aceste instanțe să își fi dat acordul pentru partajarea informației) în studierea diferitelor spețe. Folosirea unei inteligențe artificiale în acest domeniu se poate materializa prin programarea unui soft care să poată citi o sumă de hotărâri în funcție de anumite cuvinte sau fraze cheie și să întocmească un raport relevant asupra informațiilor analizate, un folos similar cu cel dat ca exemplu pentru profesia avocatului.
Preluând definiția inteligenței artificiale de mai sus, observăm faptul că aceste programe informatice foarte avansate pot prelua anumite sarcini umane (spre exemplu: introducerea unor informații în bazele de date, întocmirea raporturilor pe baza acestora și generarea unor răspunsuri sau măsuri relevante de adoptat în cazul soluționării unor probleme/contestații) și le pot duce la îndeplinire în parametrii normali chiar cu o mai mare eficiență decât mintea umană. Astfel, multiple domenii de activitate din sfera juridică ar putea beneficia de pe urma introducerii inteligenței artificiale în gestionarea informației și sortarea acesteia. Avem drept exemplu practica altor state ale căror sisteme informatice performante din diferite domenii de activitate (achiziții publice, servicii publice de sănătate și de transport, portaluri de comunicare eficiente între guvernați și guvernanți etc.) ușurează semnificativ viața cetățenilor. În esență, îndatorirea de bază a autorităților publice este satisfacerea interesului public prin îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, iar digitalizarea joacă un rol important în acest proces.
3. Practici ale statelor în implementarea noilor tehnologii
3.1. State europene
Deși sistemul pe care îl vom descrie în această secțiune este în aplicare încă din anii ‘90 în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, în ziua de astăzi, acesta folosește tehnologia video îmbinată cu cea a radarului și a inteligenței artificiale pentru monitorizarea traficului și a abaterilor de la regimul legal de circulație. Astfel, constatarea abaterilor de la regimul circulației, contravențiile în sistemul nostru legal, se realizează atât prin intermediul agenților constatatori reprezentați de polițiști, cât și printr-un sistem bine structurat de camere de mai multe tipuri (Truvelo-cel mai des întâlnit, Gatso, SPECS, HADECS 3 și unitățile mobile de cameră de viteză-montate pe autovehicule)[5]. Modul în care funcționează sistemele (în afara metodelor tehnice diferite de filmare/pozare a participanților la trafic) este unul bazat pe armonizarea unui program de recunoaștere a plăcuțelor de înmatriculare cu baza de date a informațiilor referitoare la șoferi (echivalentul Registrului Auto) și pe detectarea vitezei prin sistemul radar ce poate constata încălcarea normelor rutiere. Astfel, șoferii ce încalcă limita de viteză vor fi notificați în urma rezultatelor acestor programe cu o înștiințare referitoare la abaterea respectivă (notice of intended prosecution) ce poate duce la emiterea unei sancțiuni cu amendă (fixed penalty notice) sau chiar la cercetare și trimitere în judecată în situații mai grave. Este demn de remarcat faptul că această măsură de monitorizare a traficului are ramificații importante în reducerea birocrației și în automatizarea sistemului de sancționare a conduitelor ilicite.
Republica Federală Germania a adoptat un program de digitalizare a serviciilor publice oferite de autoritățile guvernamentale și de cele locale (atât la nivel statal cât și al landurilor). Act to Improve Online Access to Administrative Services sau Online Access Act pe scurt, reprezintă inițiativa germană de a transpune un număr de 575 servicii publice în mediul online în 14 categorii diferite. Deși acest proiect legislativ a fost adoptat în vara anului 2017, această digitalizare presupune un proces îndelungat și complicat din punct de vedere birocratic întrucât legislația la nivelul celor 16 state federale (landurile) trebuie corelată între ele. Prin adoptarea acestui act s-a înființat și Consiliul de planificare IT (IT Planning Council) ce coordonează două principale activități: programul de transpunere propriu-zisă a serviciilor publice de nivel statal și local în mediul online și dezvoltarea unei rețele de portaluri ale administrației publice la nivel național, federal și local.[6] Transpunerea în mediul online a serviciilor publice se poate realiza prin facilitarea accesului cetățenilor la formulare și drafturi de documente, dar și prin oferirea de asistență prin call center sau prin funcția de transmitere de mesaje și de chat cu un operator. Este demn de constatat faptul că această digitalizare în masă a administrației publice nu se poate realiza fără conceperea unor programe de inteligență artificială care să proceseze informațiile utilizatorilor (cetățenilor) și să dea un feedback administratorilor platformelor referitor la gradul de operabilitate al portalurilor. A fortiori, inteligența artificială poate fi extinsă și în comunicarea cu cetățenii, aceștia putând adresa în primă fază mesaje unui program ce identifică cuvintele cheie în funcție de un algoritm și o bază de date și le oferă soluții, link-uri sau solicită intervenția unui operator uman.
3.2. State din Asia
Începând cu anul acesta, în capitala Federației Ruse, accesul la stațiile de metrou din Moscova se realizează cu ajutorul unui sistem care folosește camere și algoritmi de identificare pentru a permite accesul automat persoanelor care au abonamente sau călătorii valide. Sistemul implementat de Rusia, ”Face Pay”, necesită realizarea unui cont personal, unde fiecare utilizator își adaugă o fotografie, un card bancar, precum și cardul de acces la metrou. Îndată ce aceste cerințe sunt îndeplinite, sistemul recunoaște automat călătorii în baza contului[7]. Această metodă facilitează satisfacerea interesului public prin asigurarea unui transport în comun modern, adaptat necesităților curente. În plus, sistemul este avantajos și pentru funcționarii administrației publice care pot identifica acum cu ușurință utilizatorii serviciilor de transport.
Recunoașterea facială este privită ca fiind un imens avans tehnologic al societății, însă trecerea către această nouă etapă nu a fost lipsită de controverse. Facebook a fost una din primele companii care au implementat sistemul de recunoaștere facială pe o scară largă pe platformă prin detectarea automată a persoanelor din fotografii acum mai bine de 10 ani. Însă, se pare că rezultatele nu au fost chiar cele dorite, căci în urma numeroaselor plângeri privind confidențialitatea și supravegherea intruzivă, de curând, reprezentanții companiei au anunțat că renunță la funcția de recunoaștere facială.
La capătul opus, Republica Populară Chineză este unul dintre cele mai dezvoltate state în ceea ce privește implementarea noilor tehnologii în administrația publică. Evoluția continuă a digitalizării sistemului de sancțiuni pare însă să interfereze din ce în ce mai mult cu noțiunea de viață privată a cetățenilor și în comparație cu alte state, am putea spune că, din anumite puncte de vedere, monitorizarea constantă a cetățenilor în orice spațiu public poate da naștere la abuzuri. În orașul Shenzhen din sud-estul Chinei, a fost implementat în luna februarie a anului 2018 un sistem de constatare a traversării pietonilor prin locuri nepermise folosind camere video și inteligența artificială pentru a le detecta identitatea instant prin trimiterea către contravenienți a unui mesaj SMS privind amenda pe care vor urma să o plătească. Pentru a descuraja acest fenomen ilicit, numele de familie împreună cu imaginea și anumite date personale sunt afișate pe un ecran din oraș pentru a sensibiliza comunitatea în sensul de a nu adopta acest tip de comportament. Mai mult decât atât, autoritățile administrează un site unde se regăsesc pozele și datele persoanelor care încalcă dispozițiile legale referitoare la traversarea corectă a străzii. Considerăm că deși sistemul de sancționare prin amendă este eficient, folosirea inteligenței artificiale pentru a expune cetățenii oprobriului public aduce atingere onoarei și reputației acestora, fapt care contravine prevederilor articolului 12 al Declarației Universale a Drepturilor Omului.[8] Prin urmare, inteligența artificială și tehnologia recunoașterii faciale trebuie să fie folosite în concordanță cu respectarea demnității umane.
4. Primii pași către digitalizarea administrației publice în România
Guvernanții au conștientizat necesitatea imperioasă a unui sistem al administrației publice adaptat cerințelor secolului XXI. Astfel, primele inițiative pentru digitalizarea instituțiilor publice în România încep să apară.
Agenția Națională de Administrare Fiscală aflată în subordinea ministerului Finanțelor a lansat de curând un serviciu online de chat prin intermediul căruia contribuabilii vor beneficia de asistență în accesarea serviciilor disponibile pe portalul instituției[9]. Momentan sistemul se află în faza de testare, însă se preconizează că el va fi accesibil publicului larg până la sfârșitul anului.
O altă măsură aflată pe lista de obiective a autorităților pentru acest an este sistemul SAF-T (Standard Audit File for Tax) ce-și propune facilitarea schimbului electronic de date de la cetățeni către organul fiscal. Scopul major pe care și-l propune această nouă tehnologie este asigurarea transparenței și creșterea gradului de încredere în instituțiile statului prin crearea unei forme de control simplificate, accesibile contribuabililor.
Pe lista de priorități a responsabililor din domeniul finanțelor publice se regăsește realizarea unui sistem în care să existe o colaborare eficientă interinstituțională între ANAF și primării, care să simplifice astfel demersurile cetățeanului pentru obținerea unor documente de la instituțiile statului. O astfel de inițiativă este lăudabilă și denotă o aplecare a guvernanților asupra nevoilor curente ale societății.
Un alt proiect foarte solicitat de cetățeni îl reprezintă crearea unui sistem de facturare electronică (E-factura). În prima fază, proiectul va funcționa exclusiv pentru raporturile dintre operatorii economici și guvern (relații B2G[10]), urmând să se extindă ulterior și să cuprindă și raporturile dintre doi operatori economici (relații B2B[11] – ce cuprind activități economice precum: executarea de lucrări, furnizarea de bunuri, respectiv produse și prestarea de servicii).
Să nu uităm că, deja de doi ani, românii pot avea acces la cazierul fiscal fără a mai fi nevoiți să se prezinte fizic la ghișeele unităților ANAF[12].
Cu pași mici, dar siguri, România se îndreaptă către “eliminarea dosarului cu șină”[13].
5. Deceniul digital al Europei
Comisia Europeană a elaborat la începutul acestui an un proiect intitulat ”Deceniul digital al Europei” ce își propune atingerea unei serii de obiective digitale pentru anul 2030. Printre acestea se numără obiective precum: transformarea digitală a întreprinderilor, digitalizarea serviciilor publice, infrastructuri digitale sigure și durabile și, în plus, ca minimum 80% din populație să dețină cunoștințe digitale de bază[14]. Se dorește garantarea drepturilor cetățenești atât în mediul offline, cât și online, întrucât toți cetățenii au dreptul la digitalizare.
Dintre cele menționate mai sus, considerăm că de o importanță deosebită pentru România ar fi pregătirea pașilor pentru digitalizarea administrației publice întrucât simplificarea accesului la serviciile publice din mediul online este imperios solicitată de cetățeni.
Conform raportului Organizației Națiunilor Unite privind progresele statelor europene în domeniul digitalizării, România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Analizând cele patru criterii pe baza cărora se calculează indicele economiei şi al societăţii digitale (DESI) la nivel european (capitalul uman, conectivitate, integrarea tehnologiei digitale și serviciile publice digitale) putem constata că țara noastră se află într-un deficit vădit față de celelalte state europene în ceea ce privește serviciile publice digitale.
6. Propunere de lege ferenda
Reglementarea juridică a inteligenței artificiale
Întrucât inteligența artificială reprezintă la bază un program de tip software, acesta poate fi catalogat drept un bun incorporal asupra căruia se poate exercita un drept de proprietate.
În acest sens, constatăm aplicabilitatea anumitor dispoziții referitoare la proprietatea intelectuală ce se regăsesc atât la nivel european, cât și național. Astfel, Directiva Consiliului Comunității Economice Europene (91/250/CEE) definea în articolul 1 protecția programelor de calculator (software) prin intermediul dreptului de autor[15], iar reglementarea actuală din dreptul european se regăsește într-o formă similară în Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009.
Reglementarea internă a dreptului de proprietate intelectuală asupra unui program de tip software de inteligență artificială se regăsește în Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, în care se menționează că autorul unui astfel de program poate fi doar o persoană fizică.[16] Articolul 32 din această lege menționează caracterul transmisibil al drepturilor patrimoniale ce rezultă din dreptul de autor asupra programelor de calculator, aceste drepturi durând pe parcursul vieții autorului și putând fi transmise succesorilor după moartea acestuia conform legislației civile pe o perioadă de 70 de ani.
Pornind de la aceste repere legislative, în propunerea noastră de lege ferenda vom urmări ca folosirea inteligenței artificiale și conceperea unor programe de calculator care tind la îmbunătățirea activității administrației publice, să se realizeze conform cadrului legal existent la nivel european și național în materia drepturilor de autor.
”Regula” contestării sancțiunilor contravenționale
De-a lungul timpului, sancțiunile contravenționale aplicate de agenții constatatori au fost frecvent contestate de cetățeni, iar lipsa unor probe incontestabile nu a făcut decât să îngreuneze activitatea instanțelor judecătorești.
O formă de inteligență artificială care ar simplifica considerabil activitatea organelor de poliție și ar diminua numărul de contestații aflate pe rolul instanțelor judecătorești în privința constatării abaterilor pe drumurile publice constă în implementarea unui program software cu un sistem video performant de monitorizare a traficului. Ne dorim conturarea unui sistem care să identifice atât numărul de înmatriculare al autovehicului, dar și identitatea conducătorului auto, acestea constituind probe incontestabile în justiție.
Modul de operare al întregului sistem s-ar baza pe:
- Existența unor camere video cu radar încorporat și dispozitiv de detectare a distanței dintre două autovehicule în cadrul intersecțiilor dirijate, drumurilor aglomerate, autostrăzilor și drumurilor expres.
- Transmiterea imaginilor captate de aceste camere cu radar către brigada de poliție.
- Intervenția unui soft de recunoaștere facială și de recunoaștere a plăcuței de înmatriculare ce accesează Registrul Auto Român pentru a stabili identitatea persoanelor ce încalcă limita de viteză.
- În cazul în care se stabilește identitatea șoferului și aceasta este conformă cu datele din certificatul de înmatriculare, se emite o notificare de sancționare contravențională persoanei respective, pentru aplicarea căreia este necesară prezentarea la secția de poliție emitentă.
- În cazul în care identitatea șoferului nu poate fi determinată sau nu corespunde cu cea a proprietarului cărții de identitate a vehiculului, softul solicită intervenția unui operator (agent al poliției) pentru a demara cercetări.
- În cazul în care imaginile constată producerea unui accident, probele pot fi folosite de către operatorul soft-ului pentru cercetări.
Propunere de lege ferenda
Propunerea noastră reglementează implementarea și utilizarea sistemului video cu radar bazat pe inteligență artificială pentru monitorizarea traficului rutier şi constatarea automată a abaterilor rutiere pe drumurile publice.
Art. 1
Prezenta lege reglementează modul de utilizare a sistemul video cu radar bazat pe inteligență artificială pentru constatarea abaterilor rutiere.
Art. 2
Aparatele de detectare vor fi achiziționate, deținute și administrate de administratorul drumului public și de Inspectoratul General al Poliției Române.
Art. 3
- Instalarea aparatelor de detectare se face de către administratorul drumurilor publice cu avizul prealabil al Inspectoratului General al Poliției Române sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, după caz. Instalarea acestora se va face prin asigurarea standardelor tehnice de funcționare stabilite de Inspectoratul General al Poliției Române.
- Aparatele de detectare se amplasează pe drumurile cu trafic intens, pe autostrăzi, drumuri expres și la intersecțiile dirijate.
- Panourile de semnalizare a prezenței aparatelor de detectare se vor monta în localități la o distanță de maximum 50 m, la o distanță de 100-150 m în afara localităților și la o distanță cuprinsă între 500-1000 m pe autostrăzi și drumuri expres, față de aparatul propriu-zis.
Art. 4
- Agentul constatator este operatorul sistemului din partea Inspectoratului General al Poliției sau din partea Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.
- Acesta prelucrează datele din programul de recunoaștere facială și din cel de recunoaștere a plăcuței de înmatriculare din sistemul video-radar inteligență artificială, în scopul înscrierii în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Art. 5
- Procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să conțină în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele de identificare a aparatului de detectare, locul unde este amplasat aceasta, data ultimei inspecții tehnice; datele personale ale contravenientului din actul de identitate; numărul permisului de conducere; numărul de înmatriculare al autovehiculului; descrierea faptei contravenționale cu referire la data, ora, locul, natura faptei și dispozițiile legale încălcate; dispozițiile legale în care este prevăzută contravenția, cuantumul amenzii, posibilitatea achitării a jumătate din valoarea minimă a amenzii în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal dacă actul normativ ce cuprinde contravenția permite acest lucru; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
- Procesul-verbal va conține o anexă cu fotografia surprinsă la data comiterii contravenției, în care se va preciza data, ora, locul și viteza care va permite identificarea autovehicului cu numărul de înmatriculare și fața conducătorului auto.
- Procesul-verbal de constatare a contravenției se comunică contravenientului în termen de 30 zile calendaristice prin poştă electronică sau prin poştă, cu aviz de primire.
Art. 6
Căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției sunt cele prevăzute în capitolul VIII din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 7
Prevederile art. 1 – 6 se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice – republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Digitalizarea administrației publice
O altă idee pe care o avem în vedere, privește tot domeniul de activitate al organelor de poliție și constă în posibilitatea obținerii cazierului judiciar de pe site-ul secției de poliție la care suntem arondați prin completarea unui formular online, precizând motivul pentru care solicităm eliberarea. În baza CNP-ului, sistemul ar trebui să fie în măsură să ne identifice în baza de date și să ne transmită o copie a cazierului judiciar la adresa de domiciliu cu confirmare de primire. Această procedură ar servi fără îndoială interesului cetățeanului care nu ar mai fi nevoit să se deplaseze la instituția publică în vederea obținerii actului.
7. Concluzii
Digitalizarea este un fenomen care impune adaptarea autorităților publice la cerințele moderne ale societății și perfecționarea continuă a serviciilor raportat la nevoile curente ale cetățeanului. Aceste nevoi se transpun prin crearea unor portaluri online unde cetățeanul să aibă posibilitatea de a accesa cu ușurință informații referitoare la servicii publice. Este imperativă realizarea și punerea în funcțiune a unui sistem interconectat de baze de date comune între autoritățile statului ce pot fi accesate pentru a realiza îndeplinirea interesului general al societății, dar și prin implementarea unor programe care să imite inteligența umană, emițând raționamente complexe care să diminueze activitățile repetitive și să optimizeze volumul de muncă al funcționarilor publici.
În urma studiului am observat că există modalități de a îmbunătăți administrația publică prin intermediul inteligenței artificiale și de a simplifica viețile cetățenilor, luând exemplul unor state europene și nu numai care fac deja primii pași în acest sens. Spre exemplu, identificarea biometrică la distanță pe scară largă va fi o realitate mai devreme decât ne așteptăm.
Chiar dacă domeniul juridic se bazează în mare parte pe gândirea logică și precisă a omului, în viitor, computerele și inteligența artificială vor fi în măsură să ofere servicii publice și de administrare a justiției într-un mod mai eficient decât în prezent.
Nutrim speranța că acele cazuri repetitive, care astăzi îngreunează activitatea instanțelor și conduc la amânarea pronunțării unor decizii și încheierii litigiului își vor găsi, o dată cu implementarea acestor metode inovative, soluționarea într-un timp mult mai scurt. Cu toate acestea, elementul uman nu va fi înlăturat în totalitate din sfera juridicului, deoarece însuși subiectul principal al drepturilor și obligațiilor recunoscut de dreptul pozitiv este omul.
Noile tehnologii ale secolului XXI trebuie să ofere posibilitatea ieșirii din tipare, să deschidă porțile libertății de exprimare și să stârnească creativitatea. Activitățile monotone nu ar trebui să mai facă parte din viața noastră de zi cu zi atunci când avem programele necesare care pot face aceste lucruri în locul nostru și în plus, mult mai repede. Generațiile viitoare, așa zișii ”oamenii digitali” vor fi cei care își valorifică, mai presus de toate timpul.
[1] Drepturile digitale fiind cele care permit indivizilor accesul, utilizarea, crearea și publicarea conținutului digital sau accesarea și utilizarea calculatoarelor, precum și a altor dispozitive electronice sau rețele de comunicații. – ”Drepturi digitale” – ro.wikipedia.org
[2] Avocat dr. George Zlati, ”Drept penal & Infracțiuni informatice” – www.zlati.legal
[3] Parlamentul European, ”Ce este inteligența artificială și cum este utilizată?”, 22 septembrie 2020, actualizat la 30 martie 2021 – www.europarl.europa.eu
[4] Alexandra Caras, “Viitorul juridic: impactul noilor tehnologii asupra avocaturii”. Wolters Kluwer blog, 30 martie 2021, wolterskluwer.ro
[5] “UK speeding fines and penalties: what drivers need to know”, 17 septembrie 2021, autocar.ro
[6] Tomáš Novák, “What is the Online Access Act?”, onlinezugangsgesetz.de
[7] Cătălin Nițu, ”Metroul din Moscova permite acum accesul prin recunoaștere facială”, 17 octombrie 2021 – go4it.ro
[8] Declarația Universală a Drepturilor Omului, Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite, 10 decembrie 1948
[9] Filip Bodoc, ”Românii vor avea la dispoziție un nou serviciu electronic al ANAF. Ce fel de asistență va oferi acesta?”, 17 noiembrie 2021 – www.wall-street.ro
[10] “Business to Government”- De la operator economic la Gvern, wikipedia.com
[11] “Business to business”- De la operator economic la operator economic, wikipedia.comb
[12] Sursa: Filip Bodoc, ”Românii vor avea la dispoziție un nou serviciu electronic al ANAF. Ce fel de asistență va oferi acesta?”, 17 noiembrie 2021 – www.wall-street.ro
[13] Ibidem.
[14] Comisia Europeană, ”Deceniul digital al Europei: obiective digitale pentru 2030” – ec.europa.eu
[15] Directiva 91/250/CEE, Consiliul Comunității Economice Europene, 14 mai 1991
[16] Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Parlament, publicat în Monitorul Oficial nr. 489 din 14 iuni 1996, art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 74 alin. (1)